Page 69 - vl_52

Pagina bibliofilului

amalgam aparent gratuit (promovarea pe considerente subiective în învățământ
sau în diplomație, subiectele unor anchete interesante sau nejustificate și a
programelor TV, blazarea și lipsa inițiativei românilor etc.).
Actul al doilea se consumă în restaurantul select Ema, renovat și modernizat, în care
P 1 și P 2 își povestesc visele, în care apar simboluri relevante (moșul plecând cu
lumânarea subțire galbenă). P 2 își justifică intenția plecării dincolo de frontieră, și pentru
că „În țara asta nimeni nu te mai tratează cu respect”. Nehotărârea lui e amplificată de
alcoolul care „îți dă întotdeauna curaj”, precum „mărețului soldat rus”. Asocierea se
împletește cu evocarea tragediei prizonierilor într-un lagăr de muncă dincolo de Cercul
Polar, mergând prin gerul cumplit „până li se înnegreau degetele de la picioare”. Visul
favorizează reactivarea unor detalii despre bisericile Rusiei și despre călugărul clopotar,
despre „umorul fin și sec” din insula vizată, despre căpșunarii din Spania. Medeea
consideră România „mereu defazată în istorie”, unde „scrisul și cititul sunt îndeletniciri
ale trecutului”, iar, în mod frecvent, cărțile publicate „se dau cadou prietenilor”. Într-un
limbaj vulgar pe alocuri sunt amintiți artizanii etapei postdecembriste, din care pleacă
„cei înțelepți”, unii „băieți din Mănăștur... foștii colegi de cenaclu și de boemă”.
Intercalarea secvențelor cu codul Morse sugerează aceeași nehotărâre a băutorilor de
bere de la Ema, ispitiți de fata morgană a plecărilor pe Insula Fericirii și de convingerea
că sunt „între două lumi... suntem între aici și acolo... la răspântie”. P1 e convins că podul
nu a fost construit „ca noi să putem pleca”, ci „pentru ceilalți, ca să poată veni”. Mulți
refuză plecarea din teama că „se vor asfixia, că vor pieri”. Iluziile cu cvadriga din bronz
trasă de doi cai albi și cortegiul legat cu funii roșii, votca și muzica lui Vivaldi, Crucea
Sfântului Andrei și cele două biciclete sudate recompun un decor ciudat, specific pentru
teatrul absurdului (apărut după cel de-al Doilea Război Mondial), al tulburării ordinii
visate și al incertitudinilor, al despărțirii lui P 1, care rămâne, de P 2, care pleacă în
necunoscut, fiecare căutând fericirea într-un echilibru precar.
Modestele indicații regizorale completează argumentele celor doi P, referitoare la
rămânerea în țară și la plecarea în necunoscut. Autorii jonglează cu simboluri, cu
asocieri ciudate, cu afirmații contradictorii și cu dialoguri aparent banale,
justificându-și convingerile. Entuziașii de altădată se grupează și se regrupează
nostalgici și decepționați în localul Ema din Cluj, orașul studenției lor, încercând să-și
găsească stabilitatea și să înțeleagă realitățile vremii, care le prefigurează un viitor
confuz. Este poate și intenția autorilor de a-și motiva plecarea (Cristian Contraș aflat
acum în Anglia) sau hotărârea de a rămâne în țară (Cornel Buda).

Livia FUMURESCU

Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019 67