Page 81 - vl_52

Cum vorbim? Cum scriem?

Importanţa stabilirii sensului verbului
Verbul a vândut în ipostaza morfologică redă o acţiune trecută care se săvârşeşte
într-un anumit moment, altfel spus, încheiată; a vinde însemnând a ceda unui
cumpărător dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani.
Verbul exprimă deci o acţiune care se săvârşeşte într-un moment precis.
Fixarea momentului în care s-a produs ceva sau de când se produce ceva

Ludovica a vândut grădina părintească în trecut, odată, cândva.

Forma adverbului ar trebui să fie demult (atunci, în acel moment), şi nu alta. Dar
autorul, gândindu-se la ceva ce i-a aparţinut persoanei la care se referă şi de care
aceasta a fost legată puternic, face un transfer de înţeles, considerând că dintr-un
anumit moment (cel în care a vândut grădina) şi până în prezent, ea n-a mai beneficiat
de drepturile pe care le avea asupra grădinii părinteşti şi de aceea scrie greşit: de mult
(a vândut grădina părintească), gândindu-se nu la a vândut, ci la n-o mai are, care,
temporal, corespunde perioadei de când a vândut-o şi până în momentul vorbirii, timp
în care nu a mai fost proprietara grădinii părinteşti, evidentă contradicţie în adaos.
Un alt enunţ care cuprinde eroarea:
„Petre cunoştea demult, această îngrijorare a părinţilor săi.”

Deoarece cunoaşterea faptului (îngrijorarea) s-a întâmplat cândva, de când a
rămas valabilă până în momentul vorbirii, corespunzător formulei de atunci şi până
acum, observăm cu uşurinţă necesitatea apariţiei în text a lui de mult, căruia i se
potriveşte în mod firesc întrebarea de când?, cerută de înţelesul verbal de
continuitate între un moment de început şi momentul vorbirii.
Cu toate acestea nu putem hotărî corect grafia formaţiei dacă nu ţinem seama şi
de contextul mai larg în care se încadrează ideea exprimată.
Dacă din context reiese că Petre cunoştea demult („odinioară”) această
îngrijorare, şi în momentul de faţă a uitat-o, nu mai este în stare să ştie ceva despre ea
sau nu mai avem dovezi că această cunoaştere poate fi valabilă şi acum, grafia corectă
este demult. Dar din contextul mai larg al povestirii reiese că Petre, pus în faţa unui
act de îngrijorare, îl traduce ca atare, fiind un bun cunoscător al acestei manifestări
încă dinainte. Deci, ceea ce a cunoscut cândva cunoaşte şi acum, conform formulei
de atunci şi până acum, fapt pentru care corect ar fi trebuit scris de mult (de vreme
îndelungată, dintr-o vreme îndepărtată), de, prepoziţie + mult, adverb, cu funcţia de
complement circumstanţial de timp.

Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019 79