Page 83 - vl_52
P. 83

Cum vorbim? Cum scriem?



               Uneori contextul conţine clare şi suficiente indicii pentru scrierea corectă a
           omofonelor de mult – demult şi cu toate acestea, graba, neatenţia etc. duc la apariţia
           grafiei greşite:
                                       „[...] se auzi şi cântarea.

                             Era prea departe, era prea demult de atunci,
                      de când am plecat de aici, ca să-mi dau seama ce se cânta.”

                                               (Mircea Tomuş, Aripile Demonului, vol. 3,
                                               Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011, p. 20)

               Adverbul demult, odinioară, altădată, nu poate să primească nici adverbele de
           intensitate consacrate, de pildă foarte, nici echivalente ale acestora, deoarece redă o
           perioadă de timp absolut îndepărtată. Este ilogic să se spună *foarte demult (= *foarte
           odinioară). Prin urmare, în contextul dat, nu este vorba de adverbul demult, întrucât ar
           produce  o  formulare  absurdă  (*prea  odinioară).  Sunt  în  enunţ  câteva  mărci
           gramaticale  şi  semantice  care  lămuresc  modul  de  scriere  corectă:  „de  atunci”,
           începând din momentul trecut indicat şi până în prezent şi „de când”, care este
           corelativă cu locuţiunea adverbială de mult (iar nu cu adverbul demult).
               Deci secvenţa lingvistică pe care o cere conţinutul enunţului este: „(era prea) de
           mult, de atunci, de când”.
               Cele două elemente lexicale de şi mult se scriu despărţit şi în formaţii ca: atât de
           mult, cât de mult, destul de mult; în care se face legătura între atât, cât, destul şi
           mult, similar cu: atât de greu, destul de uşor, cât de bine.
               Simpla punere a întrebărilor, recomandată de manualele preparatorii şi lucrările
           normative, pentru fixarea grafiilor de mult (de când?) şi demult (când?), nu este
           suficientă. Mai mult, chiar întrebările pot fi puse greşit din cauza aceluiaşi transfer
           de înţeles. Astfel textul:

                     „[...] fiindcă-i muriseră părinţii de când era abia de şase ani.”
                                               (I. Al. Brătescu-Voineşti, Nuvele şi povestiri,
                                               Editura Junimea, Iaşi, 1985, p. 8)

           prezintă fenomenul transferului de înţeles, de când fiind folosit în locul lui când.
               Textul  ne  informează  că  o  anumită  persoană  are  un  anumit  comportament,
           motivat de moartea părinţilor – fiindcă-i muriseră părinţii –, dar autorul transferă
           înţelesul  gândit,  că  de  atunci  şi  până  în  prezent,  până  în  momentul  vorbirii,


              Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019                                            81
   78   79   80   81   82   83   84   85   86   87   88