Page 79 - vl_52
P. 79

Cum vorbim? Cum scriem?


                               Transferul de înțeles


                         din perspectivă ortografică




                                            Analiza  logică,  semantică  şi  gramaticală  a
                                        elementelor  de  limbă  diferenţiază  scrierea  unor
                                        segmente  omofone  în  cuvinte  separate  sau  într-un
                                        singur cuvânt, după felul cum sunt legate între ele sau
                                        cu alte cuvinte din frază. Printre aceste formaţii se
                                        numără şi formele de mult şi demult.
                                           În  cazul  acestora,  reglementarea  grafiei,  după
                                        cum susţin studiile de specialitate, se face cu ajutorul
                                        întrebărilor,  astfel:  dacă  adverbul  răspunde  la
                                        întrebarea  de  când?,  secvenţa  se  va  scrie  în  două
                                        cuvinte: de mult; în caz contrar, dacă adverbul va
                                        răspunde la întrebarea când?, aceasta se va scrie într-
                                        un singur cuvânt: demult. Acest mod de verificare
           prin întrebări a corectitudinii în scrierea omofonelor generează uneori greşeli.
               Un lucru care trebuie neapărat subliniat este acela că întrebarea trebuie pusă
           numai formei verbale exprimate în text şi numai după o bună cunoaştere a sensului
           exprimat de verbul respectiv, toate acestea raportate la un context mai larg.
               Dacă întrebarea se adresează unei acţiuni (stări) presupusă de sensul verbal, dar
           neexprimată de acesta, lucru care se petrece frecvent, atunci, de fapt, nu se pune întrebarea
           unei forme verbale reale din text, ci unei forme verbale imaginate, neexprimate; ca atare,
           grafia adverbului va fi în concordanţă cu acest sens imaginat, nu real.
               În cazul lui demult (altădată, odată) se mai iveşte o situaţie: de demult (din
           trecut, de altădată) sau mai demult (odinioară).
               În cazul lui mai de mult (timp), ideea dezvoltată de sensul verbului regent este de
           „persistenţă”, adică a început să mă doară la un moment dat, să zicem, capul, şi
           durerea nu m-a mai slăbit de atunci şi până acum, iar în cazul lui mai demult
           (odinioară), ideea dezvoltată de verbul regent este cea de revenire a unei dureri după
           o pauză mai lungă, adică m-a durut cândva, în trecut, odinioară şi acum simt că
           durerea a revenit, sau, fiind vorba de o durere la fel cu cea simţită de mine odinioară,
           afirm că am simţit şi eu mai demult aceasta.

              Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019                                            77
   74   75   76   77   78   79   80   81   82   83   84