Page 80 - vl_52
P. 80
Cum vorbim? Cum scriem?
Trebuie să considerăm mai demult sinonim cu odată, cândva, odinioară, iar
mai de mult ca sinonim cu mai de multă vreme, mai de mult timp (cu substantivul
timp, exprimat sau subînţeles) ca în exemplele:
„Simt mai de mult această durere.”
De când simt această durere? De mai de mult timp simt această durere.
În această situaţie, întrebarea este adecvat pusă.
Lucrurile nu sunt deloc simple datorită transferului de înţeles. Avem de-a face
de fapt cu două planuri ale gândirii: unul obiectiv, care ia în consideraţie sensul
verbului (forma verbală din text) şi momentul în care este exprimată ideea, şi altul
subiectiv, creat prin transferul de înţeles.
Iată prezenţa fenomenului într-un enunţ dintr-o carte de texte pentru dictări:
„[...] roata s-a oprit de mult [...].”
(Traian Blajovici, coord., Culegere de texte pentru dictări,
Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1961, p. 108).
A opri înseamnă: a întrerupe o mişcare sau o acţiune în desfăşurare. Forma
verbală exprimă o acţiune trecută şi săvârşită într-un anumit moment. Dar nu se
poate opri ceva care nu a mers. A merge este un verb care exprimă ideea de
desfăşurare în timp şi spaţiu a ceva. Este evident că acesta şi-a transferat înţelesul,
gândit de autor, asupra verbului s-a oprit.
Deci, este greşit să se pună întrebaea de când s-a oprit roata?, pentru că în acest
caz nu punem întrebarea verbului a opri, ci unui alt verb, cu care îl substituim mintal,
într-o echivalenţă semantică gândită astfel: a nu mai merge = a se opri –, deci e totuna
dacă ne referim la primul sau la al doilea verb. Dacă ar fi exprimată forma verbală nu
mai merge, aceasta ar justifica grafia de mult şi, corespunzător, întrebarea de când?.
În astfel de situaţii avem a face implicit şi cu o contradicţie în adaos: înţelesul
acţiunii verbale este contrazis de sensul adverbului subordonat.
Să analizăm un text, în care, de asemenea, transferul de înţeles produce totodată
şi contradicţia în adaos:
„Ludovica a vândut de mult grădina părintească.”
(Ibidem, p. 145)
Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019 78