Page 82 - vl_52

Cum vorbim? Cum scriem?

Elementele componente ale formaţiei, având sensul mai de mult timp, se scriu
despărţit atunci când există posibilitatea introducerii lui mai între ele, pentru că se
poate spune foarte bine şi:

Simt de mai mult timp această durere.
Aceasta este exprimarea recomandată. Altfel, interpunerea lui mai ar fi fost
imposibilă ca în cazul lui mai demult („odinioară”) care cere totdeauna şi
schimbarea timpului verbal:
Am simţit mai demult această durere.

Iată un enunţ în care demult, deşi înţeles ca odinioară, altădată, este scris greşit,
în varianta „de mult”:
„[...] ambianţa iluministă şi clasicizantă a Şcolii Ardelene relevă,
spre final, superioritatea literaturii celor de de mult [...].”
(Dimitrie Păcurariu, Clasicism şi tendinţe clasice în
literatura română, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1979, p. 35)

Grafia corectă ar fi fost de demult, adică de altădată, de odinioară; locuţiune
adverbială cu valoare de atribut adverbial pe lângă pronumele celor.
Atunci când folosim verbele la prezent se cere neapărat forma de mult. Atunci
când folosim verbele la trecut, dar în legătură cu un trecut îndepărtat de când un
anumit fapt a devenit valabil, un trecut durativ, imperfectul, trebuie folosită tot forma
de mult:
Lucrez de mult aici. De când lucrez aici?
Eram de mult acolo. De când eram acolo?

O verificare a corectitudinii grafice poate să fie şi permiterea completării în
context a locuţiunii adverbiale de mult cu substantivul neutru timp.

Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019 80