Page 13 - vl_53

Profesiune si vocatie
,
,

istorice din timpul voievozilor puteau fi folosite ca argumente pentru ei, ele au fost acceptate și
invocate ca fundamentale pentru evoluția spre comunismul promovat de ei. Dar, și după 1989, când
oficial a fost eliminat comunismul, atitudinea exclusivistă s-a reorientat spre o totală negare a întregii
perioade anterioare, considerând că absolut tot ce s-a petrecut atunci în domeniul culturii nu mai
trebuie luat deloc în considerație.
Reiese clar astfel că atunci când este impusă în mod absolut o idee politică, aceasta favorizează
o abordare absurdă și periculoasă pentru întreaga evoluție culturală a unei comunități. Acest fel de
abordare este de fapt expresia unui anumit fel de incultură, fiindcă la o cercetare cinstită și bazată pe o
bună informare, orice timp istoric are aspecte bune și rele, iar o abordare politică exclusivistă nu poate
oferi tuturor oamenilor fericirea desăvârșită. E doar ceea ce s-a numit de la început „Utopia”, scrisă
încă din 1516 de Thomas Morus. Această atitudine aparent binevoitoare și dătătoare de mari fericiri
tuturor oamenilor din acea comunitate este doar o „lozincă” menită să asigure acelor care o proclamă
puterea politică pe care și-o doresc, și atât! În plus, o observație de făcut în această privință, care
dovedește falsitatea abordării strict politice a oricărui domeniu este aceasta: fiecare politică care
susține o idee eventual general valabilă, și deci acceptabilă, nu o respectă cu adevărat. Un exemplu
concludent este cea de „tovărășie” comunistă, care nu se aplica în realitate, deși se afirma că toți
oamenii sunt egali, dar nu era adevărat: cei de la putere și cei
agreați de ei erau favorizați în toate privințele, iar „oamenilor
de rând” nu le erau protejate deloc personalitățile și
independența mentală și materială.
Așadar, chiar faptul că am avut ocazia să constatăm
aceste situații dubioase din zona politicii de atunci ne-a dat
experiența concretă care ne poate ajuta să fim mai atenți la
ceea ce se va petrece în viitorul mai apropiat sau mai târziu. Și
epoca de după 1989 are – așa cum toți am sperat – foarte multe
îmbunătățiri ale vieții oamenilor, însă au apărut și unele
probleme care i-a făcut pe unii chiar să regrete perioada
dinainte!
În privința felului în care a fost abordat trecutul după
ieșirea din comunism, au fost semnalate multe idei ciudate. În
acest sens a apărut deja un volum semnat de trei personalități
culturale importante de acum, la Editura Humanitas în 2014.
Este vorba de „O idee care ne sucește mințile” semnată de
Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici. Ei
au semnalat faptul că epoca dintre anii 1945 și 1989 din
România și chiar toată etapa comunistă din toată zona estică a
Europei nu sunt luate în considerație de istoricii Europei
vestice, astfel încât chiar posibilitatea de a înțelege mai bine și
de a preveni chiar o nouă apariție a comunismului este
pierdută.
Comuniștii însă au înțeles „forța” culturii și de aceea au sprijinit-o – evident – doar în
direcțiile lor convenabile, și asta doar pentru a putea să o controleze eficient. Astfel că au făcut legi care
să ocrotească ceea ce ei considerau relevant pentru ideile proclamate de ei. În privința mărturiilor

Vox Libri, Nr. 4 (53) - 2019 11