Page 17 - vl_53

Prin marile biblioteci ale lumii

proiectate astfel încât să semene cu cărţi deschise; partea de sus a clădirii este decorată cu o coroană
simbolică pe care Jože
Plečnik o compară cu
lănţişorul unei femei. Pe
balconul de deasupra intrării
se găseşte propunerea
arhitectului pentru o stemă –
prototipul stemei naţionale a
Sloveniei de azi.
Împingând ușa grea
de la intrarea principală în
bibliotecă, împodobită cu un
mâner în forma lui Pegas,
vizitatorul pătrunde într-un
hol întunecos de unde, pășind
pe o scară monumentală,
ajunge direct la principala
Sală de Lectură a bibliotecii.
J o ž e P l e č n i k a
proiectat intrarea în edificiu
ca o metaforă a inițierii în
lumea cunoașterii: drumul parcurs de fiecare dintre noi de la neştiinţă/ întuneric (holul și scara slab
luminate) către lumină (Sala de Lectură şi etajele superioare), scara nefiind așadar doar un element
funcțional în arhitectura clădirii, ci şi un simbol fundamental.
Holul din faţa Sălii de Lectură reflectă admirația arhitectului pentru stilul clasic şi convingerea
lui că misiunea unei clădiri nu o reprezintă numai funcționalitatea acesteia: arhitecții nu doar
construiesc clădiri, ci promovează conștiința socială. Fiecare clădire trebuie sa spună o poveste, simpla
funcționalitate fiind înlocuită cu simboluri ascunse şi metafore îndrăznețe. Holul de la etaj a fost

Vox Libri, Nr. 4 (53) - 2019 15