Page 21 - vl_53

Note de drum

secolul al XVI-lea, iar numele, ca și
întreg nomenclatorul stradal al saraiului Foto 1 - Sarajevo austro-ungar
bosniac te trimit cu gândul la epoca
asaltului otoman asupra Europei. Și
totuși parcă mai puternic ca oriunde
altundeva, la Sarajevo clopotele bisericii
baroce de pe Ferhadjia bat cu putere
pentru a arăta concurenței islamice
vigoarea creștinismului și parcă pentru a
sfida impresia străinilor că în Balcani
creștinii ar fi persecutați. De altfel,
biserica e zugrăvită în galben, culoarea
soarelui și a autorității imperiale
vieneze. Pe o clădire barocă, un banner
alb invită străinii la expoziția dedicată

Foto 2 - Sarajevo otoman genocidului de la Srebrenica, „Don't forget
Srebrenica!” (foto1).
Oricum ar fi, moderna și vieneza stradă cu
clădiri baroce, dar cu nume oriental, sfârșește
deodată în bazarul orașului (Baščaršija ) care datează
din 1462 din vremea lui Isa-Beg Ishaković,
guvernatorul sângeacului bosniac, un nobil de
origine bosniacă convertit la islam, așa cum au făcut
aproape toți nobilii din zonă. Greu de precizat
adevăratele motivații ale convertirii la islam a
populației locale a Bosniei în timpul cuceririi
otomane. Dincolo de simpla „cucerire”, cum o
numesc mai toți istoricii din țările Europei creștine
și cum ne-am obișnuit să o numim printr-un termen
atât de simplist, istoria zonei sugerează mai degrabă
o trecere pe nesimțite la islam, printr-o
aculturalizare islamică sporită de o creștinare târzie
și incompletă a Balcanilor. Peste această creștinare
incompletă a Balcanilor s-au suprapus ereziile de
tipul bogomilismului, dovadă fiind cimitirul
bogomil de la Stolac. Departe de a fi o cucerire
efectivă cum o percep străinii, realitatea e că în
Balcani islamul și creștinismul s-au confundat
mereu, lucru dovedit după afirmațiile locuitorilor
care se considerau și încă se mai consideră
Foto 3 - Bazar Sarajevo „musulmani, dar de-ai Fecioarei Maria” (foto 2 și 3).

Vox Libri, Nr. 4 (53) - 2019 19