Page 37 - vl_55-

Traditii, obiceiuri
,

Năframa astfel pregătită de către cea mai vârstnică femeie din familie era legată pe după
coarnele vacii, pe frunte. În tipul efectuării acestei operațiuni, cel care lega năframa invoca
puterea Duhului Sfânt pentru ca vaca să fie ferită de rele - de deochi, de demoni ori de moromeții
18
care umblă la miez de noapte să sugă laptele animalului - și să fete ușor, fără complicații.
Același obicei îl cunoaște și Lucreția lui Toader din Uibărești, cu deosebirea că năframa
de cap este de data aceasta un săculeț cusut cu ață roșie, în care se pune pe lângă cele arătate mai
19
sus și busuioc, un capăt de lumânare de la maslu și o crenguță de dârmoc .
Dârmozul, drimocul sau dârmocul din familia Caprifoliaceae, cu denumirea latină de
Viburnum lantana, este un arbust din zona de deal și munte învestit de români cu proprietăți
magice. Este aproape nelipsit din toate ritualurile magice. Se pune în Păpușa de lumină de la
20
Bobotează , ca toiag în sicriul mortului pentru a se apăra de duhurile rele și a se sprijini când
22
21
trece puntea raiului , în pieptul copiilor între Bobotează și Buna Vestire sau legat cu ață roșie
23
împotriva deochiului, la copiii sub un an .
Dar pentru a ține cu adevărat în frâu vrăjitoarele, în ajunul zilei de Sf. Gheorghe, se
făceau pe dealurile din jurul satelor focuri mari. Flăcările aveau menirea de a arde tot ceea ce este
rău în jur, de a distruge sau măcar de a diminua puterile strigoaielor, de a purifica întreg spațiul.
În trecut, focul respectiv era numit în popor foc viu pentru că flacăra se obținea printr-o
metodă arhaică de frecare a două bețe de lemn uscat. Focul viu nu era un foc obișnuit, ci unul
ritual, pentru că trebuia aprins de tineri necăsătoriți (feciori, copii), neprihăniți, doar la Sf.
Gheorghe sau Arminden (1 mai), sau la urcarea oilor la stână. În acest ultim caz el nu se mai
24
stingea până la coborârea turmelor în toamnă .
O rămășiță a acestui foc ritual o regăsim în satul Basarabasa. Astfel, în ajun de Sf.
Gheorghe, pe înserat, se adunau copiii din sat pe un deal, adunau vreascuri și lemne după puteri,
aprinzând apoi un foc mare. Săreau și jucau în jurul focului, strigând moroaiele: „Ne mâncă
moroaile/ Calce-le nevoile!/ Mâncă mana de la vaci/ Calce-le o sută de draci!/ Mâncă mana de la
25
oi,/ Calce-le o sută de nevoi!” .
Pe lângă rolul purificator al focului, pentru a lupta cu moroaiele este utilizată de această
dată și puritatea copiilor. Prin inocența lor se considera că strigătul, cuvintele rostite de ei au o
valoare mai mare, putând astfel domoli sau neutraliza acțiunea nefastă a forțelor malefice.
Și fumul era considerat ca având rol purificator, de aceea se și sărea peste foc, sau se
26
obișnuia ca vitele să fie afumate prin înconjurare cu o lopată de jar cu tămâie .
În trecut, spune Simion Florea Marian, focul viu se făcea nu numai pe dealuri, ci și în
ogradă, după care, cei care au făcut focul (băieții, copiii) săreau peste foc ca tot anul să fie ușori.
De asemenea, se scoteau vitele să treacă prin fum, iar fumul era bine să intre și în grajd.

17. Pârva 2017, p. 402.
18. Pârva 2017, p. 402.
19. Pârva 2017, p. 404.
20. Informator: Maciu Măriuța (56 de ani, Basarabasa, com. Vața de Jos, 2019).
21. Informator: Ban Chiva (89 de ani, Basarabasa, com. Vața de Jos, 2017).
22. Informator: Maciu Tiberiu (35 de ani, Basarabasa, com. Vața de Jos, 2019).
23. Pârva 2017, p. 405.
24. Ghinoiu 2004, p. 288.
25. Informator: Maciu Tiberiu (35 de ani, Basarabasa, com. Vața de Jos, 2019).
26. Informator: Maciu Tiberiu (35 de ani, Basarabasa, com. Vața de Jos, 2019).

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 35