Page 38 - vl_55-

Traditii, obiceiuri
,

Și oile se afumă în strungă. Într-o oală cu jar se pune o bucată de untură amestecată cu
usturoi, laptele câinelui, boz, leuștean, pelin, scai și mâțuși de salcie. Cu oala respectivă se
27
afumă ugerul oilor .
„Afumarea aceasta a vitelor, a ocolului și a grajdului cu fum de foc viu se face cu scopul
ca vitele și oile să fie ferite de toate relele și boalele, de toate dihăniile și pocitoarele, să nu se
poată nimeni apropia de dânsele ca să le ia mana și să le strice, să fie mănoase și frumoase, și
pentru ca să crească și să se înmulțească ca puzderia, respectiv ca gunoaiele cele de pe foc.” 28
Pe lângă toate aceste ritualuri și obiceiuri, de Sf. Gheorghe se mai obișnuia să se aducă
29
de la pădure crengi de fag, care erau puse peste copii în pat dimineața , la porți, la grajd, în
30
grădina de legume sau la streașina caselor . În alte zone ale țării aceste crengi pot fi de tufan,
salcie, păr, gorun etc. 31
Simion Florea Marian spune despre aceste crengi că sunt simbolul descuierii
pământului de către Dumnezeu, el rămânând astfel până la Sâ-Medru. De asemenea, în această
32
zi, Sf. Gheorghe trece călare peste codrii și pășuni „încheindu-le” .
Scopul acestor obiceiuri, spune Frazer, „este acela de a aduce acasă, în sat, binefacerile
pe care spiritul arborelui are puterea să le acorde.” 33
În perioada creștină, practicilor și credințelor vechi li s-au adăugat explicații creștine, în
urma unor interpretări în popor a unor episoade din Noul Testament. Astfel, la Ribița se
povestește că atunci când jidovii umblau să-l prindă pe Iisus, acesta a intrat într-o casă și nu mai
era de găsit. Cineva, care știa unde intrase, merse la mai marii lor și le spuse că îl vor găsi pe Iisus
în casa unde va agăța el o ramură verde. Nu se știe cum, oamenii care-l iubeau pe Iisus au aflat
acest lucru și toți și-au agățat la porți ramuri verzi. Ca urmare a acestui fapt, Iisus nu a fost prins,
34
deoarece casa în care se ascunsese nu a mai putut fi identificată .
Aceeași creangă verde agățată la garduri sau în porți o găsim de această dată pusă în ajun
de Arminden, adică în ajunul datei de 1 mai. Armindenul era, în funcție de zonă, un brad curățat
35
de ramuri până în vârf, sau o creangă mare de 2-3 m de fag, cu un smoc de frunze în vârf , o
36
prăjină sau un arbore înalt curățat de crengi, de obicei luat dintr-o pădure de foioase .
Creanga respectivă, numită Arminden sau Pom de Mai, era un substitut al zeului
vegetației, protector al vitelor și cailor, holdelor semănate, viilor și livezilor, care a preluat
37
numele și data de celebrare a Sfântului Ieremia (1 mai), fiind totodată sinonim cu Sângiorzul .
Ramurile verzi puse peste tot prin casă și curte, chiar peste copii, cum este obiceiul
întâlnit la Basarabasa, de Sf. Gheorghe sau Arminden (1 mai), au funcție magică polivalentă, cu
rol apotropaic și fertilizator. Ele apără gospodăria, oamenii și animalele de forța distrugătoare a
forțelor malefice, conferind sănătate, prosperitate și fertilitate.

27. Marian 2015, vol. III, p. 263.
28. Marian 2015, vol. III, p. 262.
29. Informator: Maciu Tiberiu (35 de ani, Basarabasa, com. Vața de Jos, 2019).
30. Informator: Dușan Maria, (73 de ani, Ribița, 2012).
31. Marian 2015, vol. III, p. 229.
32. Marian 2015, vol. III, p. 228.
33. James George Frazer 1980, vol. I, p. 254.
34. Informator: Iusco Ileana (71 de ani, Ribița, 2019).
35. Informator: Maciu Tiberiu (35 de ani, Basarabasa, com. Vața de Jos, 2019).
36. Ghinoiu 2004, p. 290.

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 36