Page 25 - VoxLibri

Atelier de creatie
,

vechi, vase vechi de aramă, porţelanuri ciobite. Pe nesimţite, tot umplându-se şi golindu-se,
5
prăvălia ajunse să semene cu farsele lui Nicolet , soiul mărfurilor se îmbunătăţi. (…)
Tinichelelor, lămpilor cu ulei şi cioburilor le urmează ramele şi obiectele de aramă. Apoi vin la
rând porţelanurile. În curând, prăvălia, care părea la un moment dat depozit de tablouri proaste,
se transformă în muzeu. (Op. cit., p. 92-93)
Toate aceste obiecte au fost procurate umblând din casă în casă, aşa cum face un
adevărat chineur. Balzac se dovedeşte a fi un bun cunoscător şi în această materie: „În meseria
de chineur (acesta este numele căutătorilor de ocazii, de la verbul chiner, a umbla după
chilipiruri şi a încheia târguri profitabile cu deţinătorii ignoranţi), în această meserie totul e să
poţi pătrunde în case. Nu-şi poate închipui cineva ce viclenii demne de Scapin, ce dibăcii demne
6
de Sganarelle şi ce ademeneli demne de Dorine inventează chilipirgiii pentru a intra în casele
oamenilor. Adevărate comedii de teatru, întotdeauna întemeiate ca aici, pe rapacitatea
servitorilor. Pentru treizeci de mii de franci în bani sau mărfuri, servitorii, mai ales la ţară sau în
provincie, slujesc încheierea unor târguri din care chilipirgiii realizează beneficii de o mie-două
mii de franci. Dacă s-ar povesti cum a fost cucerit cutare serviciu vechi de porţelan artificial de
Sèvres, s-ar vedea că toate meşteşugurile diplomatice de la congresul din Münster, toată
7
inteligenţa desfăşurată la Nimègue, la Utrecht, la Ryswick, la Viena sunt depăşite de chilipirgiii,
care au mai mult haz decât diplomaţii.” (Op. cit., p. 95-96)
„Stiluri, firme, autori” în paginile lui Balzac
Vărul Pons este romanul în care Balzac descrie cel mai complet trăsăturile,
comportamentul, într-un cuvânt tipologia
colecţionarului de obiecte de artă. În celelalte lucrări,
chiar dacă nu mai sunt organizate sub formă de
colecţii, obiectele decorative sunt nelipsite din
ambianţa personajelor, iar marea lor varietate,
descrierea sintetică, dar exactă, a acestora nu poate
decât să dea naştere unui plus de admiraţie faţă de
acest monument care este Comedia umană.
Fin observator, avizat cunoscător al stilurilor
din artele decorative, Balzac surprinde, în câteva
cuvinte doar, trăsăturile definitorii ale unor stiluri.
Iată stilul Empire, specific primilor ani ai secolului
XIX: „…un dormitor imens, cu mobile frumoase de
8
mahon împestriţat, lucrat de Jacob Desmalters ,
împodobit cu ornamente în stil empire, cu bronzurile
acelea care izbutesc să fie mai reci decât alămurile lui
Ludovic al XVI-lea! (...)”(Verişoara Bette, Bucureşti, Berjeră stil Empire

5. Jean-Baptiste Nicolet (1710-1796), directorul unui teatru de varietăţi şi de marionete în care spectacolul se schimba
şi se îmbunătăţea neîncetat, conform devizei Din mai grozav în şi mai grozav (notă preluată din volumul Vărul Pons,
Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1964, p. 436).
6. Subretă isteaţă şi descurcăreaţă din comedia Tartuffe de Molière.
7. Localităţi unde s-au încheiat tratate de pace .
8. Unul dintre reprezentanţii celebrei „dinastii” de ebenişti din familia Jacob.

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 23