Page 33 - VoxLibri

Atelier de creatie
,

cade peste noi/ În preajmă galbene troiene/ alcătuieşte-n aur fin,/ Pe umeri cade-ne şi-n gene./
Ne cade-n gură când vorbim/ Şi-n ochi când nu găsim cuvântul/ Şi nu ştiu ce păreri de rău/ Ne
tulbură pieziş avântul. Aşa le simţea Blaga momentele acestea, aşa le percepeam şi eu.
Şi, într-adevăr, imediat ce am ajuns la Cabana „Genţiana”, cabanierul Gigi, subţiratic şi
pletos, altfel trup şi suflet om al muntelui, ne atrage atenţia spunându-ne că putem observa norii
de polen care se ridică spre seară din tufele de jnepeni care îmbracă muntele, cărora li se adaugă
molizii şi brazii din apropiere, toţi aflaţi în momentul de maximă înflorire.
Dar primul lucru pe care-l aflăm la cabană, şi care ne umple de tristeţe, este stingerea din
viaţă a cabanierului Loli, cu câteva săptămâni în urmă, după o suferinţă crâncenă. Ne-am amintit
cu nostalgie de glumele lui Loli, de veselia sa, de tactul pe care-l punea în relaţiile cu turiştii, de
sfaturile valoroase primite de la el, de traseele „secrete”, în general nemarcate, pe care le-am
făcut la sugestia sa… Acum se bucură cu siguranţă, plimbându-se prin grădinile mirifice din
Munţii Raiului.
Nu stăm prea mult locului. Zburăm nestăpâniţi spre înălţimi. Deşi obosiţi, nu putem
lâncezi până mâine în jurul cabanei, când muntele ne cheamă… Cărarea ce urca printre jepii
înfloriţi (Pinus mugo) trecând apoi peste ape hohotind mânioase la vale, peste pârâiaşe vesele ce
se iţesc de peste tot, cărarea aceasta ne ispitea ca un drog.
Şi urcăm. Lespede cu lespede prin tunelul verde-întunecat al jepilor. Soare năuc, scăpat
şmechereşte printre cei câţiva nori burduhănoşi şi destul de ameninţători. Primii bujori de munte
(Rhodondendron kotschyi) apar în marginea cărării. Aruncăm privirile roată: la stânga şi la
dreapta ne însoţesc cele două culmi stâncoase, Pietrele şi Stânişoarei. Rămân mută de uimire
când zăresc covoare, râuri, cascade de bujori care coboară-urcă până în vârf, îmbrăcând toate
aceste culmi de piatră, ameninţătoare, în strai regesc de mătase roz-trandafirie. Tot muntele este
roz. Ciclamen. Trandafiriu. Nu ştiu cuvântul care
s-ar potrivi mai bine pentru a descrie realitatea.
Pietrele reci şi austere sunt învelite de tijele
lemnoase ale acestui minunat arbust, care acum este
copleşit de multitudinea florilor de culoare rozalie.
Sunt uimită, aflându-mă într-un extaz continuu! Și
doar nu era pentru prima dată când mă găseam în
fața unui astfel de spectacol al naturii! Și totuși,
acest spectacol reușea să mă entuziasmeze iar și iar.
În jurul meu plutesc nori de polen. La cea
Bujor de munte
mai mică atingere a crengilor de jneapăn (pin
montan), în aer se răsfiră voaluri sidefii de polen Gențiane
alb-gălbui, iar miresmele grele, nu tocmai plăcute,
ale acestor flori, ne însoţesc tot drumul. Florile
masculine de forma unor muguri gălbui grupați în
jurul unor mlădițe tinere se dedau acestui dezmăţ al
norilor de polen, iar cele feminine, sub forma unor
conuri mici de culoare mov-vişinie, aşezate pe
crengi două câte două, aşteaptă cuminţi ploaia de
aur, precum Danae pe Zeus.
Cum spuneam, am prins exact momentul

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 31