Page 63 - VoxLibri 71/2024

Atelier de creatie
,

- E ciudată. N-are ... N-are dor.
- Cum adică?
- Nu îi este dor de locul natal. O creatură autentică
tânjește după locul natal. Ea e din Tirol. Când Raveca a
întrebat-o dacă se mai gândește la locurile tinereții, Suzi,
atenție - vorbind în grai salcâmean! - i-a spus așa „Ce să fac
cu locurile tinereții dacă n-am cu cine vorbi? Io acuma îs
altfel. Acolo nu știu dacă găsăsc vreo mâță ori v-un câne
care să schimbe impresii cu mine”, închei citatul.
- Tot nu pricep, de ce nu o vezi pe Suzi cu ochi mai
prietenoși. E ea de vină că tocmai din Tirol a ajuns să fie
vândută la un târg de pe-aici, departe de Salzburg?
- N-am nimic cu ea dar ... eu o văd cu ochi de mâță în
timp ce ea mă privește cu ochi de vacă tiroleză naturalizată
la Salcâmu Mic.
- Ești pornită, e clar. Voi afla eu până la urmă motivul
țâfnei tale.
- Raveca o duuuce, o aduuuce de la pășuuune, o Cheți
țesaaală, o spaaală... Ce mai, numai atenție și respect. Și ce
mai stau ele două de vooorbă despre câte-lună și în stele...
- Cheți, tu suferi de gelozie!
- Poate ... Și tot sper să-mi treacă, dar nu-mi trece,
- Uiți că ...
- Nu uit. Raveca e salvatoarea mea. Dar cu Suzi e prietenă
de parcă ar fi crescut împreună.
- Nu mai ascultareț tăthe plânjerile ei, doamnă dragă.
Raveca intrase de pe drum printr-o răritură a gardului și se
opri lângă noi. Apoi cu mâinile întinse spre draga ei mâțucă
zise:
- Tu, Lucreție, cine ți-o zâs țîie Cheți primaș dată? Și cine
te-o pus sub sfetăr că erai tătă zgribulită? Cum să crezi tu că Suzi von Pinzgau
mie mi-i dragă numa Suzi?
- Cu mine nu vorbești atâta și nici atâtea...
Era prima dată când o vedeam pe mâța detectiv mică și
năpădită de gânduri fără rost.
Luând-o în brațe, Raveca o legănă pe Cheți ca pe un copil.
Se plimbă prin grădină cu ea, o mângâie și îi vorbi la ureche.
- Suzi îi sângură fără nime, nime, din ai ei. Tu îi ai aci pă
tăț, tăț ai tâi, puii tăi, mă ai pă miiine, pă Vetuuuța, pă
Leontiiina...
Tot mai întunecată se făcuse grădina și abia se vedea
printre crengi șorțul cu cipcă al Ravecăi. Doar ochii
strănepoatei lui Bastet luceau fericiți în noapte.

Vox Libri, Nr. 2(71) - 2024 61