Page 64 - VoxLibri 71/2024

Atelier de creatie
,

Monica Dușan

Povestea Crăișorului (1)

Când a venit în lume Avrămuț pași repezi, o zi la fel de importantă pentru
vidreni, precum ziua de Paști.
upă ploile cu clăbuci ce Fetele își pregăteau și ele lăzile
măturaseră zile de-a rândul frumoase de zestre, ticsindu-le cu tot ce
D pădurile, fânețele și ulițele lucraseră mai frumos în iarnă, spre a-și arăta
satului, trimițând mii de pârâiașe grăbite spre la târg hărnicia și îndemânarea. Și cămeșa
vale, cerul se spălase de nori, iar soarele cea mai frumoasă și-o pregăteau, și poalele
mângâia cu raze calde întreg cuprinsul. Și câte albe, să ia ochii feciorilor când s-or învârti în
nu erau de făcut într-o gospodărie de om vârful muntelui, ca niște vântoase de vară, în
harnic, pe o astfel de vreme: vacile trebuiau iureșul jocului.
mânate la pășune, porcii și orătăniile trebuiau Iar pruncii satului, odată scăpați de
grijite și ele, în grădini erau de săpat cartofii și unele griji ce le avuseseră de împlinit prin
fasolea, iar pe luncă trebuia începută coasa, ogradă, mânați de arșița zilei, puseseră de o
înainte să mai înceapă niște ploi care să culce bălăceală strașnică în iazul morii Inceștilor.
tot fânul jos. Cu toată căldură, apa venită din munte era
De aceea, într-o astfel de zi frumoasă rece, așa că se văzură curând nevoiți să iasă la
de vară, fierberea era mare în Vidra de Sus. soare, precum șopârlele. Dar cum cireșii
Sătenii erau răsfirați pe dealuri, la sapă sau satului erau în pârgă, tăbărâră spre crengile
fân. Dinspre gospodării se auzea zgomot lor, pofticioși să se înfrupte din carnea dulce
aspru de bardă sau ciocan. Văsarii lucrau și zemoasă a cireșelor.
îndârjit pentru a-și termina donițele, Doar în gospodăria lui Lisandru și a
ciuberele, blidele, gioabele, căucele, tulnicele Mariei Iancu, născută Gligor, era mai multă
și celelalte lucruri din lemn pe care le liniște decât în mod obișnuit. Măriuța, sau
confecționau ei, vidrenii, pentru a-și procura Maria Mică, după cum îi spunea lumea
o brumă de agoniseală. Să mai fi fost cel mult datorită staturii mărunte, tocmai se pregătea
vreo zece zile până la Târgul cel Mare al să aducă pe lume al doilea copil. Băiatului,
Găinii, unde se adunau oameni de pe toată care curând văzu lumina zilei, îi puseră
valea Arieșului dar și de pe cele trei Crișuri. numele Avrămuț.
Aici era câștigul lor cel mare din an, dar și - Măriuțo, zise moașa, pruncu ista o
veselia cea mai multă, de aceea lucrau cu spor ajunge om mare! Când s-o ivit în lume, în
și drag, gândindu-se la ziua ce se apropia cu înaltul ceriului, o gaie mare o dat țipăt

Vox Libri, Nr. 2(71) - 2024 62