Page 25 - VoxLibri_72_2024

Scriitori hunedoreni

Constantin Stancu

Criptograma unui emigrant

(p. 15); „dizolvat în respirația ta” (p. 17); „doi
oezia ne permite să privim spre
naufragiați într-un singur destin” (p. 19); „ce
noi, să găsim răspunsuri. Existența
Pare manuscrisul pregătit, se află îmi sărează ființa cu prezența ta” (p.29); „dar
într-o lume subtilă, spirituală. Cu volumul de Tu mi-ai rezervat încă de la naștere/ o clipă a
versuri Emigrând din altă singurătate,* îndoielii” (p. 79) etc. Exemplele pot continua,
apărut la Editura Neuma în anul 2023, poetul ideile răsar din zbucium, căutare, rătăcire în
pustiu, foame de necunoscut, mitul personal,
Ioan Barb scrie o epistolă despre tentația de a
moartea ca un pasaj.
găsi un portal prin care să iasă din timpul ce i
s-a dat, din sfera în care locuiește. Așa cum un Ce este viața? Această întrebare și-o pune
popor iese dintr-o patrie străină și se poetul, cititorul, criticul, editorul, librarul,
eliberează din casa sclaviei, așa ființa are muncitorul care toacă vechile cărți pentru a fi
date la topit. Poetul scrie: „ce mai e viața?/ o
tendința de a găsi locul prin care să emigreze
cazarmă dezafectată/ după ce
spre altceva, altundeva,
altcum… Este un dor ultimul contingent/ de recruți
apăsător, cu accente reale și a depus jurământul/ și a plecat
poetice. Doar maturitatea pe front” (Ruginit de speranță,
permite omului să accepte și p. 49). O luptă, ecourile ei se
întind peste generații.
viabilitatea experienței, el
A c e a s t ă b e j e n i e ,
poate aprecia zborul, norul
care-l îndrumă, focurile înstrăinare și regăsire, depinde
depărate care îl atrag. Este și atroce de iubită, femeia -
u n p e r i c o l î n t o a t e . jumătatea ființei, de ceilalți de
dinaintea poetului, de absenți,
Elementele sunt spirituale,
de alții care au murit…
dar realitatea, prin tangentă,
dă culoare călătoriei. Există un șir lung de
În această ieșire, poetul oameni care a pregătit
captează liniile de forță ale emigrarea, Ioan Barb își
demersului său, riscul de a regăsește rădăcinile în
mulțimea de oameni onești
face pasul peste linia roșie:
care l-au precedat, generații de
„un semn dintr-o altă viață”
(p. 11); „două destine generații, fiecare cu sufletul în
dezlipite/ din același suspin” p a l m ă . F i r u l r o ș u a l

Vox Libri, Nr. 3 (72) - 2024 23