Page 22 - VoxLibri_72_2024

Numele personajelor presupun un exces al imaginației, cultivând pe alocuri dereglări
de la logica faptelor comune. Cartea Sabinei manifestă evidente tendințe de înnoire a fluxului
narativ, valorificând discret comicul facil, inclusiv în explorarea zonelor sufletești. Vetuța, fostă
Uța lui Remus Miheț, Rafailă Cloambă, Raveca Miheț se angajează în discuții cu subînțeles.
Patrupedele au nume sugestive și surprinzătoare detalii comportamentale (ciobănescul Zeicu și
Suzi „au devenit glăsuitoare”, în timp ce caprele, poreclite „surorile Kessler”, „mestecau
frunze”, iar găina Esmeralda clocea ouăle și cocoșul din zona Toscanei avea „darul cântatului”).
Cartea, cu structură epică modernă, atipică, mixează detalii de altădată, care dădeau
culoare vieții oamenilor (peretarul, perdeluța cu cipcă) și de azi (dulapul cu trei oglinzi
Comlemn, iar Vetuța pregătea „chec din plic ”, cugetând dezamăgită că „fără relații nu mere
nimic”).
Autoarea valorifică, cu fidelitate, graiul specific vremurilor, dar și universului rural,
conferind culoare istorică și socială scenelor dialogate sau pasajelor descriptive, contribuind
savuros la autenticitatea demersului epic („pancove, camera... de oaspeți, plină de perne
scrobite, clădite până în tindă”, porodici, papricaș, șoadă și șugubeață, copchilă, târnaț, vecăr,
ciupag etc).
Pioniera Floarea Talion colecta și aducea altădată la școală, cu responsabilitate,
maculatură și fier vechi, dar „totul s-a dat peste cap când a venit revoluția”. Pătrund și la sat
serialele cu „păruială” (turcești) sau cu moda „faină” din trecut (românești), intercalându-se,
oarecum ironic, reclama „poartă mască, arată că-ți pasă”.
Genericele „Cheți în misiune, Zeicu și cursul istoriei, Un binoclu ca amintire, Scrisoarea
recomandată” etc. reiterează secvențe prin care oamenii au trecut de-a lungul vremii. În timp ce
familiile Cloambă și Miheț se reunesc, „televizorul vorbea țării de unul singur...se anunțau știri
de ultimă oră, amânări, hotărâri, programe pe termen scurt sau lung, măriri de prețuri, înghețări
de salarii, restricții de circulație, denunțuri, rețineri” etc.
Oamenii vorbesc cu animalele, dar necuvântătoarele nu vorbesc de față cu locatarii,
formulând însă opinii la adresa lor. Fie că amintește de animale, păsări sau târâtoare, scriitoarea
evidențiază afecțiunea dintre om și vietățile din preajmă, care sunt parte din gospodăria rurală.
Nu întâmplător, numele satului Salcâmu Mic, de pe cutioara de cupru de sub teasc, e scris în
patru limbi, sugerând etapele istorice care au influențat viața oamenilor, prinși sub tăvălugul
permanentelor schimbări social-politice.
Un original excurs al cărții scriitoarei Sabina Ivașcu descoperim în revista Vox libri nr. 2,
2024 („Cheți între sarcasm și gelozie”), p.60-61, conținând digresiunea sentimentală a
schimbărilor din satul „inexistent pe harta țării, dar atît de viu în inima mea. Desigur, aici totul e
diferit, dar nu anapoda, totul e în schimbare, dar nu în dauna cuiva, toți respiră și transpiră, dar
nu cu sufletul la gură. Pot parcurge două dimineți și o seară în mai puțin de o oră, pot să
comunic cu personaje din secolele trecute printr-un obiect, mă pot adresa nestingerită în limbaj
omenesc oricărei necuvântătoare”.
Imaginile sugestive, desenele, realizate cu talent de apreciata artistă, completează
universul rural, intuit de scriitoarea care aduce adieri inovatoare în proza noastră actuală.

Vox Libri, Nr. 3 (72) - 2024 20