Page 6 - VoxLibri_72_2024

Dialogul ideilor

de raporturi. Evident că scrierile autorilor din antichitatea greco-romană (precum Platon,
Aristotel, Lucrețiu, Cicero) necesită la reeditare un inventar mult sporit al notelor, comparativ
cu notele pe marginea unor scrieri ale filosofilor din modernitate (Schopenhauer, Hegel) sau
contemporani cu noi (Bertrand Russell, Karl Popper).
În câmpul teologiei, notele sunt și ele prezente, cantitativ și calitativ diferențiate în
funcție de raportările la Sfintele Scripturi, la Patristică, Dogmatică, hotărârile diverselor
Concilii sau la scrieri ale unor teologi ai zilelor noastre. Științele „tari” par a fi cele mai reținute
în raporturile lor cu notele însoțitoare ale unor lucrări de gen. Nu însă și așa-numitele „științe
slabe”, care instituie cu domeniul notelor aferente textelor generate de ele raporturi tot atât de
diverse și de nebănuite pe cât de numeroase și „slabe” sunt respectivele științe. (Apropo: aici aș
putea pune un indice sau asterisc care să trimită cititorul acestor rânduri la o notă de subsol, din
cuprinsul căreia să afle numele autorului care a propus dihotomia „științe tari” versus „științe
slabe”, de asemenea titlul lucrării respective, cu an de apariție, editură și numărul paginii la care
găsim sintagmele citate cu ghilimelele de rigoare. Dacă nu o fac, ci doar atrag atenția asupra
posibilității, este pentru că, odată ajunși la acest din urmă palier, vă introduc și pe
Dumneavoastră, cititorii acestor rânduri, în ecuația dezbaterii de față. Căci e firesc să îl
chestionăm și pe cititorul de azi despre toată această problematică dezbătută aici, cum la fel de
necesar ar fi să ne gândim și cât de util îi va fi cititorului de mâine inventarul de note redactate azi
sau ieri, pe marginea unor lucrări alcătuite în stricta noastră contemporaneitate sau illo tempore.)
Cum eu însumi sunt atât autorul acestor rânduri, dar și cititor al unor lucrări din
amintitele domenii de cunoaștere, în care sunt prezente și diverse note ce intră firesc sub lupa
acestei radiografieri, vă propun parcurgerea în sens invers a traseului descris anterior,
descendent deci, pentru a oferi un prim răspuns personal - cel al cititorului.
Dacă aleg, de pildă, să ascult vocea poeziei (situată la amintitul ultim palier) și scot din
bibliotecă volumul intitulat „Fabule și alte scrieri”, de Grigore Alexandrescu, ediția din anul
1967 îngrijită de I. Fischer și apărută la Editura pentru literatură (deci am ales să mă situez în
domeniul beletristicii, aflat la penultimul etaj), remarc existența unei secțiuni intitulate „Nota
editorului” din care aflu amănunte chiar despre notele ediției de față. Care aparțin, unele,
autorului însuși (Grigore Alexandrescu), fiindu-ne indicate prin prescurtarea „n.a.”; pe când
celelalte au fost redactate de îngrijitorul ediției, I. Fischer, acesta decizând să nu le mai
însoțească de vreo altă precizare suplimentară sau prescurtare. Cititorul coboară deci și de la
acest prim etaj și ajunge la parter, adică la locul tipografic ales de editură pentru a fi așezate
respectivele note. Editura pentru literatură le-a destinat părții de jos a paginii, distinct separate
de conținutul poeziilor. Răsfoind integral volumul, remarcăm existența unor poeme însoțite de
note explicative și a altora lipsite de acest adaos.
Ei bine, pentru că pe această speță opiniile autorului, îngrijitorului și cititorului pot
deseori diferi semnificativ, dar pot fi și în deplină armonie, voi proceda la lectura câtorva poezii,
tocmai pentru a constata care este pentru mine, ca cititor, utilitatea notelor ce le însoțesc astăzi, la
mai bine de un veac și jumătate de când datează respectivele versuri ale lui Grigore
Alexandrescu și la peste jumătate de secol de când editura a ales să le retipărească.
Amintitul volum se deschide cu poezia intitulată „Trecutul ”, subintitulată „La
Mănăstirea Dealului” și dedicată „mărirei sale prințului nostru”. Aici apare prima trimitere la
notele de subsol, unde citim: „Gh. Bibescu”, informație oferită de I. Fischer și pe care o socotesc
binevenită.

Vox Libri, Nr. 3 (72) - 2024 4