Page 10 - VoxLibri_72_2024

Profesiune si vocatie
,
,

pasiunea pentru hermetism. Odată încheiată această
3
perioadă, Lactantius devine profesor de retorică latină .
Va mărturisi, el însuși, că nu a profesat ca avocat ori ca
jurist, argumentând astfel: chiar dacă m-am străduit să
dobândesc o oarecare ușurință a vorbirii datorită
dorinței de a instrui, totuși eu însumi nu am fost elocvent,
4
din moment ce nu am ajuns în for . Chiar dacă nu a
devenit un avocat de succes, a fost un bun profesor de
drept, pregătind tineri care au ajuns la funcții importante
ori demnități înalte în administrația imperială.
La recomandarea fostului său dascăl, Arnobius
de Sicca, devenit creștin între timp, împăratul Dioclețian
(cu numele complet Gaius Aurelius Valerius
Diocletianus; 284-305) l-a invitat pe Lactantius la
reședința imperială de la Nicomedia Bythiniei, în anul
290, spre a fi profesor de retorică. Când, în 303, Domițian
a declanșat persecuția anticreștină, Lactantius era deja
convertit, iar dramele la care asistă îi adâncesc
sentimentele religioase. În acele momente, el se va
refugia în Occident – unde anume, rămâne o dispută între
5
specialiști –, însă în aprilie 311, când Galerius emite edictul de toleranță religioasă, iar
creștinii azvârliți în temnițe sunt eliberați, Lactantius se află din nou la Nicomedia, în relativ
6
recenta capitală imperială .
Câțiva ani mai târziu, mai precis în 317, împăratul Constantin cel Mare (306-337; din
324 a condus imperiul în calitate de împărat unic) l-a invitat la Augusta Treverorum (azi Trier,
în Germania) spre a deveni preceptorul lui Crispus. Acesta era fiul său din prima căsătorie, cea
cu Minervina, însă la instigația celei de-a doua soții a lui Constantin, Fausta – cu care a avut
cinci copii: Constantin, Constanțiu, Constant, Constantina și Helena –, împăratul l-a ucis pe
Crispus. Când și-a dat seama de greșeala comisă, a ucis-o și pe Fausta, iar, în concordanță cu
practicile și legile romane ale epocii, atât Crispus, cât și Fausta au primit damnatio memoriae,
cu alte cuvinte, numele celor doi au fost șterse atât din inscripțiile, cât și din înscrisurile publice
7
ale imperiului .
De acolo, din Augusta Treverorum, Lactantius a fost un observator privilegiat
(Giovanni Filoramo) al evoluției acelei noi forme de conducere a Imperiului Roman, tetrarhia.

3. Lactantius, De mortibus persecutorum (Despre morțile persecutorilor), traducere, studiu introductiv, note și
comentarii de Claudiu T. Arieșan, Timișoara, Editura Amarcord, 2000, pp. 14-15.
4. Lactantius, Lucius Caecilius Firmianus, Despre moartea persecutorilor, trad. de Cristian Beja, studiu introductiv,
tabel cronologic, note și anexe de Dragoș Mîrșanu, Iași, Polirom, 2011, p. 19.
5. Spre exemplu, ipoteza conform căreia, retorul roman s-ar fi aflat, între 310 și 313, la Curtea constantiniană din
Occident este exclusă (Elisabeth DePalma Digester, „Lactantius and the Edict of Milan: Does it Determine his
Venue?”, în Studia Patristica: Papers Presented to the Twelfth International Conference in Patristic Studies, nr. 31,
1997, pp. 287-295, la pp. 288-289)
6. Lactantius, De mortibus persecutorum, Timișoara, 2000, pp. 16-17
7. Constantin Ittu, Ars artificialiter scribendi: incunabule, prototipografi & heraldică, Sibiu, Editura Muzeului
Național Brukenthal, 2024, p. 230.

Vox Libri, Nr. 2 (71) - 2024 8