Page 11 - VoxLibri_72_2024

Profesiune si vocatie
,
,

În cartea sa, terminată spre finele persecuției creștine, persecuție declanșată sub Dioclețian, dar
continuată de către unii dintre succesorii acestuia, intitulată De mortibus persecutorum
(„Despre morțile persecutorilor”), Lactantius zugrăvește în culori sumbre, cutremurătorul
8
sfârșit al unora dintre împărații păgâni .
*

O primă ediție tipărită din opera lui Lactantius, cu alte cuvinte, un incunabul editio
princeps, a apărut în tiparnița mănăstirii Subiaco, aflată la aproximativ 70 km est de Roma, în
Lazio. A fost locul în care Sf. Benedict (Benedict de Nursia, născut, se pare, în același an cu
Boethius, 480) s-a retras într-o sihăstrie. Legende pioase ne spun că după anii de asceză severă,
viitorul sfânt va fonda douăsprezece mănăstiri, fiecare având câte o obște de zece călugări.
Dintre acestea, faimoasă a fost Subiaco – Sublacum sau Sublaqueum –, în Lazio, cum am
precizat, respectiv Monte Cassino, ridicată la jumătatea distanței dintre Roma și Neapole,
mănăstire unde, de altfel, Benedict își va încheia viața pământească. De reținut că, în universul
călugărilor benedictini, așezământul monahal de la Subiaco este supranumit Proto-coenobium,
în vreme ce Monte Cassino, considerată mănăstirea principală, poartă titlul de
9
Archicoenobium .
Biblioteca din Subiaco a rămas celebră, adăpostind cărți valoroase, iar un index al
acesteia, cu statut de inventar, cunoscut drept Index librorum omnium existentium in Bibliotheca
Sacri Monasterij Sanctae Scolasticae de Sublacu. Die Prima Julij 1655 consemnează 1266 u. b.
10
(unități de bibliotecă), dintre care 238 sunt manucrise . Cercetările au reținut că sosirea unor
tipografi germani în zona Romei pontificale nu s-a datorat papalității, ci unor înalți ierarhi
catolici, unii dintre ei episcopi, precum Giovanni Andrea Bussi ori Rodrigo Sanchez de Arevalo,
11
alții cardinali, așa cum au fost Bessarion sau Nicolaus Cusanus .
Acel incunabul editio princeps, a cărui mențiune se regăsește în rândurile de mai sus, a
fost tipărit în 29 octombrie 1465, titlul său fiind, în concordanță cu uzanțele epocii, De divinis
institutionibus adversus gentes, iar (proto)tipografii săi au fost clericii germani Conrad
Sweynheym, venit în Italia din arhidieceza de Mainz, și Arnold Pannartz, sosit din arhidieceza
de Köln. Am mai precizat și cu alte prilejuri, îmi iau îngăduința să o fac și acum: în literatura de
specialitate din Occident s-a încetățenit obiceiul de a numi prototipografi pe cei care au tipărit
atât incunabule, cât și postincunabule. Sub raportul unor arcuri cronologice, primele tipărituri,
adică incunabulele, se încadrează – convențional; de reținut acest aspect – între 1439 și 31
decembrie 1500, iar postincunabulele între 1 ianuarie 1501 și 1520/1525.
Însă, pentru început, informațiile nu sunt generoase privind prezența celor doi
prototipografi germani, din contră, nu există, până acum, niciun document, nicio informație

8. Giovanni Filoramo, Crucea și puterea: creștinii, de la martiri la persecutori, traducere din italiană de Dionisie
Constantin Pîrvuloiu, București, Humanitas, 2022, p. 116.
9. Romanos Rios, „Subiaco”, în Bulletin of the John Rylands Library, nr. 28, issue 2, 1944, pp. 444-453, la p. 445.
10. Valentino Romani, „Subiaco Libraries”, în Bibliothecae.it, nr. 6 (1), 2017, p. 299.
11. Paolo Sachet, „The Rise of the Stampatore Camerale: Printers and Power in the Early Sixteenth-Century Rome”,
în J. Cumbie et al., Print and Power in Early Modern Europe (1500-1800), Leiden, Boston, Brill, 2021, pp. 181-201,
la p. 183.

Vox Libri, Nr. 2 (71) - 2024 9