Page 66 - VoxLibri_72_2024

Atelier de creatie
,

Dan Orghici

Sarea și piperul educației

este bunul simț

cest articol trebuia să fie scurt, dascălul? Cu siguranță împăratul știe foarte
însă, punând laolaltă toate bine de ce!
Agândurile, am înțeles că era Sunt ferm convins că voi deranja pe
prea puțin, așa că mi-am adunat ideile stârnite foarte mulți prin cele scrise, dar consider că e
de cei 40 de ani care au trecut de la ultimul bine să-i dau cezarului ce-i al cezarului. Vă
careu de deschidere a noului an școlar… mulțumesc, dascălii mei dragi și vouă dragii
…Pe vremuri, când eram și eu elev, mei părinți plecați la cele veșnice, pentru tot
dascălul era pentru noi Omul pe care-l ce mi-ați dăruit.
respectam, era un model demn de urmat. După lungul prolog o să încep prin a
Părinții…, ei bine părinții doreau să realizăm descrie, din ce-mi amintesc, o zi de școală din
mai mult decât au realizat ei, iar pentru asta, așa zisa „vremea mea”. De pe vremea când
ne spuneau ei, dascălii trebuie respectați. dascălii erau dascăli și nu tot felul de
Nu îmi aduc aminte ca vreodată un suplinitori sau alte invenții, când la oră dacă
părinte al vreunui coleg de-al nostru să fi venit nu erai pregătit o „puneai de mămăligă”,
la școală să „urecheze” profesorul că i-a dat o când carnetul de note era „fișa postului”, iar
notă prea mică sau că a primit lecturi părintele trebuia să semneze în acel carnet,
obligatorii pe perioada vacanței de vară. pe vremea când părinții noștri aveau timp
Iar când făceam câte o trăsnaie pentru noi. Mamă, mamă ce „resetări”
(pentru că mai făceam și așa ceva) și mama ori primeam, iar încercării de disculpare îi venea
tata erau chemați la școală, nu era tras la automat răspunsul: „Mâine vin la școală să
răspundere dascălul pentru ceea ce am făcut vedem”. De cele mai multe ori preferam să
ci, din contră, cel care avea de suferit eram eu nu vină, deoarece eu eram cel vinovat și
și parcă-l aud pe tata: „Domnule sau doamnă recunoșteam asta.
(arar de tot și doar sarcastic folosea apelativul Din start trebuie să vă mărturisesc că
tovarăș) profesor dacă mai face ceva rău, vă nu am fost un elev sârguincios, ba
rog frumos să mă anunțați!”. Și așa, noi ăștia dimpotrivă, eram mai mult spre medie și asta
mai trecuți prin viață purtăm în sufletele din capriciu. Îmi plăcea de pe băncile școlii și
noastre icoana dragilor noștri dascăli. încă îmi place să termin totul pe ultima sută
Mă întreb și vă întreb, oare de ce în de metri, iar de cele mai multe ori nu
Japonia singura categorie socială în fața reușeam. De aici și „recompensa” muncii
căreia împăratul se ridică în picioare este mele: note de șapte, opt sau nouă erau regulă

Vox Libri, Nr. 3 (72) - 2024 64