Page 69 - VoxLibri_72_2024

Atelier de creatie
,

Monica Dușan

Povestea Crăișorului (2)

Avram Iancu-Marea Adunare de la Blaj au fost intimidați nici de furcile ridicate la
marginea satelor, nici de amenințările,
În cele din urmă sosise și ziua cea arestările, abuzurile și execuțiile întreprinse
mare a mult așteptatei Libertăți. O zi născută de autorități. Iar pentru a-i motiva și
din alte zeci de mii de zile trăite de iobagi în organiza, săptămâni de-a rândul, ziua și
întuneric, chinuri, foamete și sărăcie. O zi noaptea, Iancu a colindat sate și cătune, a
udată veacuri de-a rândul cu lacrimile, străbătut munți, dealuri, păduri și văi.
sângele și durerile celor mulți și oropsiți. El le-a spus că ziua Libertății e
Și, iată-i, astăzi, mărșăluind în șiruri aproape, dacă vor fi uniți, curajoși și tari ca
nesfârșite, îmbrăcați în haine albe de stâncile din jur, în cererile lor. Destul a
sărbătoare, unii purtând drapele pe care stă muncit și chinuit neam de neamul lor pe
scris: 15 mai 1848. Pace! Libertate! De pe toți brazdele domnilor fără nicio plată. A sosit
munții, de pe toate văile și șleaurile curg la vremea să-și ia pământul înapoi. Cuvintele
vale spre Câmpia Blajului puhoaie nesfârșite lui înflăcărau mulțimile și le ajungeau drept
de oameni… Unii pe jos, alții călare sau în la suflet, oblojindu-le și alinându-le durerile
căruțe. Sunt români din toate colțurile vechi, pentru că Iancu știa să le vorbească pe
Transilvaniei, chiar și din Principate, dar lor li înțeles, doar era ieșit din rândurile lor, le
s-au alăturat și iobagii maghiari și sași. cunoștea sufletul, bucuriile și necazurile.
Chipurile le radiază de o bucurie fără margini. Cuvintele lui îi entuziasmau și-i fericeau, de
Par îmbrăcate în razele unui soare aceea, l-ar fi urmat și-n foc, cu prețul vieții.
primăvăratec. Sunt razele acelui Soare al De aceea, coborau acum spre Blaj cu bucurie
Libertății, așteptat, visat, dorit de zeci de și speranță nestăvilită.
generații de iobagi. Atunci când fac popasuri, Toată primăvara Iancu, împreună cu
aceste mulțimi încing hore ale bucuriei. De la Balint, Buteanu, Clemente Aiudeanul și alți
brâu își scot fluierele și cântă, și chiuie acești fruntași au colindat satele. Uneori, la miezul
năpăstuiți de răsună munții și văile, iar apoi nopții, Iancu și Clemente, precum două
încing hore vesele și înfocate precum viforul năluci, erau văzuți trecând în galopul cailor
iernii. dintr-un sat în altul. Iancu nu numai că i-a
Toate eforturile autorităților de a încurajat pe moți să-și ceară drepturile, dar în
împiedica această adunare au fost anulate de aceste luni i-a și organizat în vederea unei
dorința nestăvilită de libertate a iobagilor. Nu apărări armate, ca răspuns la înființarea în

Vox Libri, Nr. 3 (72) - 2024 67