Page 18 - Vox Libri Nr.73/2024

Apropo de...

Dumitru Hurubă

... Scriu pentru mine

ână la urmă, imensa cantitate de cafea la vreo terasă şi veseli că rămăseseră
creaţie literară de sertar s-a cu… gura neruptă. Oameni norocoşi, precum
dovedit, în cele mai multe cazuri, şi teferi la minte, fiindcă renunţaseră la ideea
Pcă din punct de vedere valoric era de a fi cititori poate şi pentru că presimţiseră
aproape nulă, ca şi celebra şi cam idioata pericolul mutilării feţei…
lozincă: „scriu pentru mine”. Este vorba despre Lăsând gluma la o parte, se
un exces prostesc de modestie, pentru că înţelege că până şi cel mai modest autor simte
momentul zicerii este perfect egal cu o nevoia să se laude că produce literatură, că aşa
publicitate fals şi forţat mascată, adică: mi-ai este bine, că dă bine spre lume, pentru că ea,
spus că scrii, mă faci părtaş la faptă, nu? lumea, din complezenţă şi politeţe, se arată
Din categoria autorilor care îşi fac o curioasă din când în când: „Domnule, parcă
asemenea reclamă, deseori agresivă, fac parte ziceai că scrii o carte, munceşti la un roman –
cei care anunţă cu un fel de indiferenţă, ori o te-ai oprit?” „A, nici vorbă! Dar îmi iese mai
jenă uşor alunecând spre ridicol, că „scriu un mult decât credeam – probabil îl voi scoate la
roman”, sau „lucrez la un roman”. două, ori chiar trei volume…” Ca urmare şi în
Se întâmplă, însă, ca după vreun an să consecinţă, faci o figură de uimire, poate chiar
te interesezi cu oarecare timiditate: „Scuză-mă: exclami: „Formidabil – felicitări!”
cum stai cu romanul?” „Care roman?, face… Altă reclamă uşor mascată!
romancierul pe tâmpitul, a, da… Mai am trei A nu păstra un minimum de
capitole de pigulit a… prima mână” – o variantă discreţie asupra actului de creaţie înseamnă, în
de răspuns, dar există şi varianta: „L-am realitate, ieşirea în lume, afişarea statutului de
abandonat, că mi-au scăpat din mână nişte producător de literatură. Bună? Mai puţin
caractere mai dificile…” „Dar am văzut un bună? Nu contează, în ultimă instanţă, creaţia
fragment publicat în revista X…”, încerci să-l odată gândită şi scrisă nu mai ţine de
flatezi pe viitorul romancier. „Ei, revista lu…? intimitatea autorului, ci de exteriorizarea
Da? Am şi uitat…” „Păcat, fiindcă era un text lucrării.
interesant…” „Aşa am crezut o vreme şi eu, dar Ca să nu mai vorbim de faptul că
nu mă mai reprezintă acum… Am început alt odată comunicată, chiar şi unei singure
roman… O să rup gura târgului cu el…” persoane, creaţia are calitatea şi statutul de
Între timp, trecură doi ani şi prin divulgată, de un fel de trădare – voită sau nu, în
târg am întâlnit mulţi locuitori relaxaţi, bând vreme ce actul poate fi numit trădare… într-un

Vox Libri, Nr. 4 (73) - 2024 16