Page 70 - 1960-01

Pag. i
pag>iit& C U L T U R A L ĂA
mm
„La un cerc de cilii“
Fragmente din textul brigăzii artistice de agitaţie
jj a căminului cultural din Vin\u de Jos
Acţiunea se petrece în casa ţăranului întovărăşit I. Sabin din Vinţu
de Joş, unde activează un cerc de citit. Aici, într-o seară, se adună mai
mulţi vecini, vine învăţătoarea din s at şi discută împreună despre înfiin­
ţarea gospodăriei agricole colective. Toate personajele care acţionează în
cadrul cercului de citit poartă nume de ţărani muncitori din sat iar exem­
plele pozitive şi negative complectea^ tabloul veridic al frămîntărilor în
preajma înfiinţării colectivei.
(Ileana stringe masa iar oaspeţii se
'aşează pe scaune)
O FATA:
E cam Irig. miroase a iarnă.
ţA începui de-acu să cearnă
CUe-un fulg mic de zăpadă.
Re cireşii din ogradă.
UN FLA8AU i
'Las' să cearnă fulgi de nea
Peste griul din tarla
C-a ieşit frumos, bogat
S-avem mult la secerat.
FLOAREA:
'Azi recoltele bogate
Sint ale noastre, nepoate,
Cind eram lînără fată,
'Munceam in cimp vara toată.
Toamna, n-adunam nimic
Că recolta groful Qlik.
UN BARBAT:
Bine-i acum pe la noi
Că scăparăm de nevoi.
C-avem griu şi-avem bucate
Sint pătulele-ncărcate.
MIHAILĂ:
Nu e rău acum flrtate
Cind ai in casă de toate.
Ş i lumină şi căldură,
Ziare pentru lectură.
Rău mai era altădată.
N-aveam nici cenuşă-n vatră.
In sat, nu era nici şcoală,
De căminj nici pomeneală.
ÎNVĂŢĂTOAREA j
Citesc din ziar o vestei,
In Dobrogea se clădeşte,
Răsar sate noi, oraşe,
Dobrogea este fruntaşă
In recoltele bogate
Şi în turme minunate.
Exemplul lor minunat
Toată ţara l-a urmat.
(învăţătoarea citeşte un articol des­
pre gospodăriile fruntaşe din satele ve-
cine. Despre producţia la hectar, fer­
mele de animale etc.)
PREŞEDINTELE ÎNTOVĂRĂŞIRII:
Drumul lor e de urmat
Facem colectivă in sat?
PĂUN î
Eu mă-nscriu bucuros
Că in ăst an, zău, n-am scos
Cucuruz, decil un car,
'Am muncit numa-n zadar.
SABIN :
Dacă pămintul era colectivizat
De bună seamă, că aveam alt rezultat,
Că se-mprăştia peste tot gunoi
Şi se semăna numai sămînfă de soi,
In G.A.C. Oiefdea, Cistei şi alte sate
S-au obţinut de mult recolte bogate.
Iar la împărţirea după zile-muncă
'Le-du revenit bucate să le-ajungă3
Griu, ¦porumb, fasole, şi floare
Ş i pe deasupra bani grei, frăţioarh
flnilillllllllllllllllilllillllllllllfflllM^
rf cadrul mărilor ani­
versări culturale se
va sărbători şi în ţa-:
ră noastră împlinirea
a' o sută de ani de
Ia naşterea marelui
scriitor rus Anton Pavlovici Ce­
hov.
Gu acest prilej, în perioada
dintre 24 şi 31 ianuarie a.o., se
vor organiza în regiunea noastră
manifestări închinate vieţii şi o-
perei marelui scriitor rus A. P.
Gehov.
A. P. Cehov a trăit numai ’44
'de a n i; el s-a născut în anul
'1830 şi a murit în anul 1904.
Această ..!oadă a fost în isto­
ria Rusiei, perioada desfăşură­
rii unor înverşunate lupte de
plasă — uri interval între doiiă
î,situaţii revoluţionare“, cum
Spunea V. I. Leri’in. Ea se ca­
racterizează, pe de o parle, prin-
'tr-o reacţiune cruntă, iar pe de
altă parte, prin procesul de că-'
lire a torţelor revoluţionare ale
clasei muncitoare.
¦ Anton Pavlovici Cehov a tre­
cut prin şcoala aspră a vieţii.
Nepot de ţăran iobag, fiu de
mloi negustor, scriitorul a sim­
ţit întreaga povară a existenţei
unui truditor într-o lume domi­
nată de exploatare, _mîrşăvie,
falsitate şi făţărnicie. Aducîndu-
şi aminte de primii ani din viaţa
să, Cehov spunea că în anii co­
pilăriei el n u - a avut parte de
copilărie.
Cu mare greutate, cu preţul
subminării sănătăţii, a reuşit
scriitorul de mai tîrziu să înve­
ţe, să termine cursurile Facul­
tăţii de medicină a Universităţii
din Moscova.
¦ Cehpv şi-a început Activitatea
PĂUN: ’ •<
Ei, aşa zic şt eu că e bine
Poate să vadă oricine.
Eu chipr miine mă. înscriu,
Printre primii vreau, să fiu.
PREŞEDINTELE ÎNTOVĂRĂŞIRII-.
Qrăbeşte-te, Păune, pentru c-ai îniirziat
Fiindcă mai sint 70 de cereri la sfat
Pe care oameni hoiăriţi le-au semnat.
(Se dau numele primilor care s-au
înscris în colectivă)
MIHAILA:
Inscrie-te tu, nevastă
Cu pămintul cel din coastă
Ce-l am de la tatăl meu
Lasă-l că-l vo{ munci eu.
FLOAREA:
Nu ştiu cum poţi fi aşa
Unul hăis şi altul cea.
Dacă am avea noi minte
Ne-am înscrie dinainte
SABIN!
Hai Mih.ăilă nu mai sta la îndoială
Uite, am să-ţi fac o socoteală f
Pămintul nostru devine proprietate
obştească,
Colectiva noastră bogată o să rodească,
Poale să ajungă milionară,
Fruntaşă in recolte pe ţară.
Iar noi ne vom minări cu ea
E doar un crimpei din viaţa la şi a mea.
NANA SILA:
încă nu le-ai lămurit
Din cele ce ai cilit
In revisle şi ziare
Din cele auzite la rpdipjicate?
In gospodăriile bine chibzuite
S in i. sute de capete de vite,
Vaci cu lapte şi viţei
Multe scroafe cu purcei.
Ştiţi că la Plana de Jos
S-a scos un venit frumos
Din grădinile de zarzavat
Unde cu multă chibzuială s-a lucrat ?
Noi, n-avem păm'mt bun in lunetă?
Alunei de ce să nu ne apucăm de
mundă ?
De c.e să nu facem şi noi grădini de
zarzavat,
Că doar braţe avem destule pentru
lucrai ? Ş-o-nvîrtim cu veselie
De ce să nu clădim şi noi
Grajduri pentru vile, saivane pentru oi?
SABIN:
Dar aceste toate
Nu pot fi de unul realizate,
Trebuie să muncim împreună
Pentru a face o treabă bună.
In gospodărie sint mulţi coleciivişli cu.
judecată
Care chibzuiesc bine oriei, faptă.
Colectivul de creaţie:
MARIA DRAGOSIN
MARIA STAN
ADRIANA BULBUGAN
O sutăd’ e anide la naşterea
literară încă din anii studenţiei,
colaborînd sub diferite pseudo­
nime la reviste umoristice. Su­
rind după aceea, dîndu-şi sea­
ma de adevărata lui vocaţie, Ce­
hov se consacră în întregime li­
teraturii.
Procesul ‘de dezvoltare ideo­
logică şi creatoare a scriitoru­
lui se desfăşoară sub influenţă
mişcării revoluţionare care creş­
tea în Rusia, sub influenţa mă­
reţelor şi atotbiruitoarelor idei
ale aceştci mişcări. Aflîndu-se
în centrul variatei şi clocotitoa­
rei activităţi a intelectualităţii
ruse înaintate, Cehov a contri­
buit prin operele sale la dez-,
voltarea literaturii democrate din
Rusia.
Munca lui neobosită p'e tărî-
mul lC'claţlfrii timp de un sfert
de veac a îmbogăţii cultura ru­
să şi mondială cu numeroase o-
pere de valoare. Cehov a dus
la perfecţiune arta povestirii
scurte, pline de un bogat con­
ţinut de viaţă. In domeniul dra­
maturgiei el a creat un gen a-
parte de dramă lirică „cehovia-
nâ“, în care vastele generalizări
artistice sînt redate în zugrăvi­
rea fină a modului de trai şi a
stării de spirit a diferitelor pă­
turi sociale. El a atins culmi
noi în însuşirea metodei realis­
mului critic.
In nuvelele, povestirile şi pie­
sele lui Cehov s-au reflectat la­
turile esenţiale ale realităţii ru­
se din acea vreme. In aceasta
constă marea însemnătate so­
cială ţa operelor lui Gehov.
s m u m m m tsim im m u m i
ANA ŞOIT
S (J IBI I U E FM <0> UJ Ă
dragi aceşti mineri cu pumni stîncoşi
Din Cremenea iscată de furtuni,
In încleştarea lor cu munţii de cărbuni,
îmi par ai nopţii mîndri albatroşi.
Mi-s dragi aceşti mineri ou feţele lor calme
Ca după-amieziie de sînziene.
Gînd rîde floarea verii în poiene
Şi-ţi scutură petale albe-n palme.
In faţa ta mă plec, iubire nouă,
Mă arde-n piept dogoritoarea-ţi spuză,
Te-ntîmpin doar cu cîntecul pe buze
Şi braţele deschise amîndouă.
A ii c II
A-ici mi-e sufletul şi casă
Pămînt al tării binecuvîntat,
In holda colectivei, oa mătasa,
Eu numai fericirea ţi-am oîntat,
Cunosc văpaia fontei din furnale
Şi-ăscult ades cum rîde floarea-afară,
Cu cîntece şi steaguri trec prin vară
In sărbătoarea ţarinii natale.
'Ascunsă, mina se coboară-n gînd
Cu noaptea despletită peste mine,
La sărbători paharul închinînd,
M-or pomeni minerii mei de bine.
Eşti mai presus de-o dragoste de om
N-am drept să te iubesc numai atît,
întreabă rădăcina unui pom
Cum îşi iubeşte fărng ei şi c î t !
Eu o poruncă mare-am împlinit;
In dragoste-am pus cinstea şi ardoarea
Pămînt al meu, de-mi pierd ca pomul, floarea
Cu-aprinsu-mi rod, te voi lubi-nmiit
FOLCLOMÎUNEbOREAN
Cules de ION MARINESCU
din comuna Chitid, raionul Hunedoara
Hai să-ntindem hora mare
f taî, să-ntindem hora mare
Toţi acei de pe ogoare
Colea în gospodărie,
băţitare, zi-i cu foc
Că acuma la un loc
Am scăpat de griji, nevoi,
De spurcaţii de ciocoi.
Chiuiţi pogan, flăcăi
Să s-audă peste văi
Că plugarii din cîmpie
Au făcut gospodărie.
Zii-într-una', lăutare,
Sa acum e sărbătoare,
Sărbătoarea noastră mare
Pentru cei de pe ogoare
Ce şi-au dat mîriă gu mînă
In Republica pomină
Pentru viaţa mult visată
Fericită, îmbelşugată.
(Auzită tţe la PETROESGU
NICQLAE din Strei-Ohaba —
Hunedoara).
Ciobănaş sînt la miori
FA oaie verde de trei flori
Ciobănaş sînt la miori.
©înd dă circănel la lună
Singătăii toţi răsună
Şi pornesc către izvoare
Să-~:. pasc turma pe răcoare.
lui Ä. P.
Scriitorul nutrea Q Ură puter­
nică faţă de monstruozităţile so­
cietăţii bazate pe exploatare şi
scria adevărul despre acestea.
„Nimeni nu a înţeles atît- de
limpede şi cu atîta fineţe ea An­
ton Gehov tragismul mărunţişu­
rilor vieţii, ni*
meni pînă la el
n-a ştiut să ara­
te oamenilor în
chip atît de ne­
cruţător, de veri­
dic, tabloul ru­
şinos şi trist al
vieţii lor, în hao­
sul tulbure al
existenţei mic
burgheze", scria
Gorki. Spre deo­
sebire de Gorki,
Cehov nu a a-
juns niciodată la
concepţii revolu­
ţionare, n-a vă­
zut calea de urmat pentru sfărî-
marea orînduirii ţariste şi in­
staurarea alteia mai drepte. El
a visat, a năzuit numai, ca şi
cei mai buni dintre eroii săi, la
un alt fel de viaţă, care, „mai
devreme sau mai tîrziu va veni
cu siguranţă“, cum gîndeşte Na-
dia, eroina nuvelei sale „Logod­
nica“.
Gehov a fost scriitorul oame­
nilor în aparenţă neînsemnaţi,
clar înzestraţi qu un suflet ma­
Trec din nou
P e nesimţite, la orizont în­
cep să se adune nori
plumburii. Se strîng unul cîte
unul în jurul crestelor mun­
ţilor ca nişte cuiburi. Apoi
se lasă mai jos, greoi, astu-
ptnd zarea. Deodată o trlm-
bă se desprinde şi întunecă
soarele. Se întinde ca un braţ
Invoiburîndu-se furioasă pî-
nă peste vii. Aici se lăţeşte
sprijinindu-şi coastele prăpăs­
tioase. Începe să ningă. |
* Lazăr stă lingă stativul li­
niei funicularului. Are im­
presia că nu mai are spaţiu.
Se uită la cei doi tovarăşi
ai săi ce scormonesc cu pri­
virile în lungul liniei. Dea­
supra, funia de oţel se vede
subţire ca o aţă.
Ei, ce spuneţi? — întrebă
Lazăr scurt.
Cei doi nu răspund. Ştiu
doar a tît: vagonetul e înţe­
penit sau sărit de pe linie.
Asta numai vîntul ne-a fă-
cut-o, spune mai mult pentru
sine, Lazăr.
Răspunzînd parcă acestor
vorbe, vîntul se porneşte deo­
dată suind piezişul înălţimi­
lor. In legănarea gingaşă a
fulgilor, se fac goluri şi se
învîrtejesc înşurubîndu-se re­
pede în aer. Atunci, prin spa­
ţiul gol, privirile celor trei
alunecă in lungul liniei spre
vagonetul ce se zăreşte ca o
umbră în întunericul alb. Vîn­
tul se înteţeşte, şuierind as­
cuţit prin grohotişuri, scur-
mind adincurile sau aruneînd
în înălţimi cenuşii trî/nbe cu
sclipiri diamantine. Cîţiva lăs­
tari singuratici, dezgoliţi pînă
la rădăcini, se apleacă fricoşi
ca în faţa urnii dăpîn atot­
puternic.
? — Oho, nebune l strigă La­
zăr. Te domolesc eu !.
Parcă rîzînd batjocoritor
vîntul îi aruncă în faţă un
vîrtej de zăpadă şi fuge hău-
ind în lungul coastelor pră­
păstioase. Lazăr îşi şterge fa­
ţa înciudat.
— Afurisitul, e tare neas-
tîmpărat astăzi. Apoi, după
o clipă în care şi-a controlat
cataramele centurii de sigu­
ranţă şi sculele prinse în ea,
a continuat:
— Legaţi-mă cu funia !
Unul dintre ei desface de
pe umăr un colac de funie şi
prinde în capete belciugul
centurii lui Lazăr. Acesta îşi
I îndeasă bine căciula pe cap
Dimineaţa jos la stînq şi mai mult înotînd în zăpa­
Curge laptele fîntînă. dă, se îndreaptă spre scara
Mîndru îs eă-ş la mioare, stativului înfipt într-un dîmb.
G | acuma frăţioare Din urmă aude:
Colectiva e stăpînă — Mai repede. Lazăre, că
Şi pe brin?ă şi p'e lînă. s-a potolit vîntul!
(Auzită de (a HI NT RQMU-
LUS din Valea Sîngeorglubii
— Hunedoara).
Aşa-mi vine uneori
^ i- a r n zis verde trei bujori,
Aşa-mi vine uneori
Să mă urc în vîrf de munte
Şi din crestele cărunte
Să-mi văd ţara mea iubită
Cu tarlaua înfrăţită,
Gu fabrici şi cu tractoare,
Mai frumoasă ca o floare.
(Auzită de la GRECU DAVID
din Uurasada — lila).
Spune puiului să vie
P oaie verde alămîie
Păsărică cînipie
Spune puiului să vie
La noi la gospodărie
Ca să vadă cîmpul nost’
Cel lucrat acum cu rost
Cu tractoare şi combine
Şi de noi, ca de albine.
(Auzită de la IACOBESCU Z.
ION din Grid — Hunedoara).
CEHOV copere frumuseţea a ceea ce este
obişnuit, frumuseţea neobserva­
re, gata întotdeauna să se jert­ tă în viaţa de toate zilele, acea
fească pentru cauza adevărului, frumuseţe pe lîngă care „Zvă­
a ştiinţei, oameni cu o nepo­ păiata" şi cei de soiul ei trec
tolită sete de muncă, liberă, crea­ fără s-o observe. Duioşia, bu­
toare, oameni ce nu se pot îm­ nătatea, simplitatea, delicateţea
păca cu o viaţă lîncedă, lipsită eroilor cehovieni nu fac decît să
de un ţel curat, măreţ, înnoi­ scoată la iveală voinţă, puterea
lor de muncă, devotamentul,
tor. Modestul perseverenţa pentru atingerea
doctor Dmov dîn unui ţel.
nuvela „Zvăpă­
iata“, unchiul Umanismul lui Cehov, marea
Vanea din piesa lui dragoste de om, comparabile
cu acelaşi titlu, în literatura realismului critic
învăţătoarea de rus, numai cu acelea ale Iul L.
la ţară din po­ Tolstoi, aduc în opera cehovia-
vestirea „In că­
ruţă“ şi mulţi nă o notă luminoasă, optimistă,
alţi eroi nespus ce presimte în chip genial mă­
de dragi şi de reţul viitor al Rusiei eliberate de' şi publicate în multe ediţii încă
exploatare. Purtătoare ale aces­
apropiaţi inimii
tei note optimiste, sînt figurile
scriitorului, au sale de oameni înaintaţi, care
deşi pecetluiţi cu mărginirile
’dezvăluit lumii ideologice ale scriitorului însuşi,
exprimă un mesaj răscolitor
nu numai bogă­ prin însufleţirea sa.
ţia sufletească a Legăturile strînse ale lui Ce­
hov cu Teatrul de artă din Mos­
omului înain­ cova au inspirat scriitorului ne­
tat din acel timp, dar şi aceea muritoarele capodopere ale dra­
a omului „mic“ în general, de maturgiei clasice ru s e : Pescă­
pe toate meridianele. Gît de ma­ ruşul, Unchiul Vanea, Trei su­
ri par aceşti oameni „mici“ fa­ rori, Livada cu vişini. Aceste
ţă de găunoşenia, lipsa de o- piese sînt jucate de peste o ju­
menie a acelor aristocraţi ca A- mătate de veac pe toate scenele
loghin din povestirea „Duşma­ lumii.
nii“ în care Cehov a întruchi­
pat magistral parazitismul cla­ Oamenilor sovietici le este
selor exploatatoare 1 scump scriitorul care spunea :
„Se zice că omului îi trebuiesc
Originalitatea operei lui Ce­ numai trei arşini de pămînt.
hov constă, printre altele, şi în Trei arşini îi trebuiesc unui ca­
forţa cu care el a ştiut să des­
Lazăr li face semn să slă­
bească funia după el şi cu a-
bilitatea unei pisici se caţă­
ră pe scară. Ajuns sus, prin­
de în clama centurii linia de
racordare, se ţine cu mîinile
de 1ea, iar cu vîrful piciorului
pipăe funia de oţet a vagone-
tului.
Tovarăşii rămaşi la stativ
îi urmăresc atenţi, mişcările.
11 văd pe Lazăr deasupra pră-
pastiei, ca o umbră ce se
şterge din-ce în ce mai mult.
După o clipă, nu mai văd ni­ Y • « V • • ( «¦ v . ,
mic j doar funia ce se trage JTagonetele trec unul după
Reportaj literar tovarăşi stau Ungă stativ şi
palmă cu palmă înainte le dă
de ştire că acolo sus, între
cer şi pămînt, e un om. La­
zăr prinde în mîini ca un au­
tomat linia de racordare, se.
grăbeşte să ajungă la vago-
r.et pînă nu începe vîntul să
bată.' Ghicindu-i parcă inten­
ţia, vîntul ce se odihnise as­
cuns în văgăuni, răbufneşte
dintr-o dată lovindu-l în),
piept. Omul se clatină.
Palmele înmănuşate apucă
mai virtos funia. Ca o plesni­
tură de bici, un vîrtej de ză­
padă îi sfichiuie faţa lo­
vindu-l. O clipă, Lazăr se o-
dilineşte. îşi freacă obrazul
de umărul pufoaicei şi mă­
soară din ochi cei cîţiva
metri ce-l despart de vago-
net. Vîntul îi apasă furios
ceafa, umerii, căutlnd să-l
tragă jos. Lazăr zîm beşte:
— Vagonetele tot vor tre­ brie 30" este o poezie care reflectă
ce spre cuptoare!...
Parcă ştiind că vorbeşte Versurile sînt scrise din inimă, picat
despre el, vîntul îl învăluie însă că nu sînt realizate. Va trebui
furios într-o pătură de zăpa­ să mai munciţi încă mult pînă veţi
dă, îi VÎră fulgii în urechi, în b reL1şj realizaţi versuri bune de publi-
gaură,. îi desface cu on smmuuci- \ ^ Aceţeaşi observatii m valabile
tură fularul de la gît cuib'ă-
rindu-se, ca un şarpe rece,
la piept. Lazăr nu ia în sea­
mă osteneala. Ajuns la vq-
gonet, se apleacă, desface pla­
ca de siguranţă a roţii, lo­
veşte cu ciocanuls bolţul, şi
vagonetul se desprinde de li­
nie, ca un bolovan, pierzîn-
du-se de-a lungul prăpaştiei.
Linia eliberată de greutate
svîcneşte în sus cu iuţeala
fulgerului, catapultînd omul
în văzduh. Lazăr scapă funia
clin mîini, însă centura de si-,
gtiranţă îl trage cu putere
înapoi. Se loveşte cu capul
de linie, ceva îi scrîjileşte
obrazul şi pe limbă simte
gustul sărat al sîngelui. Faţa
U arde. ca jarul apăsată de
tăiuşul viatului, care îl ata­
că nemilos, continuu, Incear-
davru, nu unui om», Omuîuî îi
trebuieso nu trei arşini de pă­
mînt, nu un conac, oi tot glo­
bul pămînteso, întreagă natură,
unde să-şi- poată manifesta din
plin toate însuşirile şi particu­
larităţile. sufletului său liber“.
In Uniunea Sovietică, a cărei
grijă principală o constituie fe­
ricirea acelor oamenj despre ca­
re Gehov a scris cu atîta dra­
goste şi simpatie, operele lui
A. P. Gehov sînt editate în ti­
raje de milioane de exemplare
în multe limbi ale popoarelor
din U.R.S.S.
La noi în ţară opera lui A. P.
Cehov este foarte larg răspîn-
dită şi se bucură de mare popu­
laritate. Nuvelele sale au înce­
put să fie traduse în romîneşte
din primul deceniu al secolului
nostru, iar după primul război
mondial au început să fie cunos­
cute şi piesele lui Cehov. După
23 August 1944, nuvelele şi pie­
sele lui Cehov s-au editat a-
.proape în fiecare an.
Pretutindeni în ţara noastră
oamenii muncii citesc cu ne­
saţ operele lui Cehov, socotin-
'du-1 pe scriitorul patriot şi uma­ gaţi imagini frumoase.
nist un contemporan al lor, prie­
tenul şi tovarăşul lor de luptă.
Anul acesta, cînd la recoman­
darea Consiliului Aăondial al
Păcii se sărbătoreşte împlinirea'
a o sută de ani de la naşterea
lui Anton Pavlovici Cehov, mi­
lioane de oameni ai muncii din
patria noastră şi de pretutin­
deni, cinstesc memoria aceluia
în operele căruia Gorki spunea
că se aude „un suspin încet şi
profund al unei inimi curate, cu
adevărat omeneşti".
Nr. 1581
că cu o ultimă sforţare să a-
puce funia deasupra, dar nu
poate, e prea departe. Rămîne
agăţat în centură. Vîntul îl
aruncă de colo, colo, ca pe-o
jucărie. Simte cum îşi pierde
cunoştinţa. Intr-o clipă vede
cum funia ţinută de cei doi
tovarăşi de lingă stativ se
încordează şi simte cum este
tras spre ei. Un zîmbet ti
încolţeşte in colţul gurii unde
un firicel de sînge se ames­
tecă cu transpiraţie.
^ altul, încărcate cu mine­
reu pentru cuptoare. Cei trei
le privesc cum trec deasupra
lor. Vîntul s-a tras obosit
prin coclauri. 0 geană de lu­
mină cernută zgîrcit prin per­
deaua groasă a fulgilor dă
înlături puzderia de nori. Cu-
rînd, cerul se dezvăluie larg
şi gol. Soarele învăluit într-o
ceaţă alburie stă nemişcat
deasupra piscurilor argintii.
In văzduh două cpăăustăarrieaseprrâo;­
tesc liniştite în
?
zii. Una .din ele se opreşte
înţepenită parcă şi după o cli­
pă se repede jos ca o săgea­
tă printre vîrfurite brazilor
troieniţi.
In urma ei, o uşoară fulg.u-
ială scuturată de pe crengi şi )
cîteva ţipete speriate. Apoi '
linişte. A1IRGEA TUŢA L
PosFta redacţfiei
IOAN UDREA (Călan) „Decem­
multă dragoste pentru patria noastră.
şl pentru „Caravana".
DUMITRU STANGIOIU (Ginii)
Poeziile dvş. „Partidul" şi- „Republi­
ca", deşi au un conţinut sănătos, pă­
truns de Înalte sentimente, nu pot fi
publicate. Versurile sînt stîngaci con­
struite : !Ne e scump partidul, ra
luminai iubim ai Iul conducători! Căci
spre o nouă vlaţă-ndrumă Untregul po­
por muncilor/ î sau (din „Republica" V.
„Republică, tu astăzil Toi mai rpullîn-
floreştil Pe harta ţării scumpei Noi
cenlre intilneşti".
Vă sfătuim să citiţi mai mult.
VAS1LE NEDELGU (Ghelar) Poe­
zia „Minorul" trebuie încă lucrată,
Sînt idei bune, sănătoase, dar nu e
suficient. In general, versul este lo-
zincar, nu emoţionează. In afară de
Goşbuc, pe care se observă din poe­
zie că îl cunoaşteţi bine, citiţi cp a--
tenţie şi alţi poeţi clasici şi contem­
porani.
ION BERGHEZ (Orăştie) Unele
vei suri din poezia „Colectivul harnic"
ne îndreptăţesc să credem că depunînd
mai multă strădanie, veţi reuşi să
scrieţi în viitor versuri bune. Va tre­
bui să fiţi însă mult mal atent la lo­
gica versului. Spre exemplu în pri­
ma strofă spuneţi: (Cu miinite-obo-
sifel Mlnjije 'de răşină/ Baloatele
Irinlile /Sosesc lingă maşină/.
Cum se poate ca baloturile (şi nu
baloatele) să aibă mîini ?
Meritoriu în poezia dvs. este faptul
că tema reflectă viaţa şi munca din
întreprinderea unde lucraţi.
ELISABETA MOGANU (liia) Am
primit cu bucurie mănunchiul de poezii
pe care ni le-aţi trimis. Versurile do­
vedesc înclinaţii. /Partid al muncii,
sfînt apărători Siilp de granit ce a-
prig străjuieştil Slăvit să fii, de-apu-
ruri să-nfloreşti //.
Unele poezii transmit însă pesimism,
dezolare /„Slujind adevărul“, „Intri­
gă", „Durerca-n urma ta", „Am în­
văţat“/. De asemenea, faceţi imele gre­
şeli ideologice („Partidului"). Vă sfă­
tuim să lucraţi mai atent versurile, să
vă orientaţi. înspre o poezie, vie, mo­
bilizatoare.
AUREL IFRIM (Simeria) Dintre
poeziile trimise „Forfotă la furnal"
merită evidenţiată. Reuşiţi să înche­
Vă sfătuim să cereţi ajutorul tovară­
şilor de la cercul literar din Hune­
doara. îndrumat, veţi putea să scrieţi
versuri bune. Celelalte poezii trimise
mai trebuie retuşate încă.
T. STELARU (Alba Iiilia). Cea mai
bună dintre poeziile dvs. este „Ron­
delul muncii creatoare". Dacă insis­
taţi mai mult asupra unor versurj, o
reţineam spre publicare. Prima stro­
fă o menţionăm ca bună /O, muncă
fără preget, de bunuri creatoare II Pe
tine te slăveşte in vers inima mea/ Ai
fost a omenirii nepieritoare !loarei
Şi-ai luminat viaţa prin veacuri ca
o stea.