Page 12 - 1909-23

528 LUCEAFĂRUL Nrul 23, 1909.
L-am prezintat ei, dar ea nu i-a întins — Nu-mi place de ea! Are ceva provo-
mâna, ci l-a tot fixat aşa de jumătate zâmbind, cător în felul ei. Ce deosebire între tine şi
cu o mişcare din cap aproape dispreţuitoare, ea. Tu, înger senin!
ca şi când ar fi spus: Mă privi adânc în ochi, desmierdător, cu
— Numai atâta-i? privirea aceea catifelată, cu străluciri moi şi
Apoi începu să-mi vorbească, în felul ei calde, care mă ridică de pe pământ.
exuberant, de pension, de călătorie, de oaspeţii
cari aveau să mai vină la logodnă. V.
Sorin s’a retras la o parte. Şi chiar în ziua Nina nu băgă de seamă antipatia lui Sorin
aceea mi-a spus că-i ie tare nesuferită prie- Se simţea bine la noi. Cântă cu sora mea

Port ţărănesc din Roşia (comitatul BihorV
tina mea. Necuviincioasă, rău crescută, şi-am la vechiul nostru pian din salon, jucau
făcut o greşală că am învitat-o. împreună, şi umpleau casa de răsunetul ve­
Eu l-am rugat să mă ierte. Aşa sunt fetele seliei. Ori că rătăceau prin păduri şi livezi
din pension neumblate în lume. Dar Nina şi seara se întorceau cu braţele pline de flori.
eră o fată bună. Puţin capricioasă, dar bună. In vremea asta, eu cu Sorin şi mama
Fata unui negustor bogat, cea mai bogată sfătuiam asupra pregătirilor cununiei noastre.
fată din tot pensionul, rămăsese orfană, fără Ceasuri de o clipă, luminoase, unde lumea
rude mai de aproape, numai cu spoiala aceea viitoare mi se zugrăvea în toate colorile raiului.
de cultură din şcoală, dar în fond inimă Trebuia să ne luăm o casă în Bucureşti,
multă, generoasă. Când îşi primea banii de căci Sorin n’aveâ să mai rămână de-acii
cheltuială la pension împărţiâ din ei la toate medic de plasă. Şi gândul acesta nu mă mai
fetele cari n’aveau... Sorin asculta tăcut, cu îngrozea. Nu-mi părea rău că părăsesc gră­
fruntea întunecată: dina mea iubită, aleea de nuci, livezile fru-