Page 67 - vl_46

Iulia, adevărat Betleheem românesc, cu Horea și Cloșca, trași pe roate, prin Țebea, unde s-adun
tribunii să oficieze în sacrele altare, prin Deva al cărei hronic îl scrie, deși fiu adoptiv al cetății în care
s-a împlinit profesional și artistic.
Rațiunea convertirii în vers a sentimentului patriotic trăit de Gligor Hașa este durerea
conștientizată prin intersectarea trecutului semnat Țepeș, Ștefan, Corvin, Mihai, Horea ș.a., cu
prezentul în care ni se destramă țara.
În plan poetic, prima cauză a desțărării o constituie plecarea ca argați prin Spănii a
elementului românesc autentic și înlocuirea lui de balaoacheși..., bitanici și mișei. Efectele acestui
proces sunt de durată, căci așa se pustiește țara nu numai demografic, ci și moral, din moment ce nou-
veniții sînt dedați la rele. Trăind în blasfemie..., ei n-au neamuri de la care să-și revendice moștenirea
unui cod etic minimal.
O a doua cauză a destrămării țării este identificată în politica foștilor și actualilor
guvernanți. La București, de unde ne conduc nemernicii și miticii, capitala (re)devenită turcit Fanar...,
se fură și tot fură, Craiului i se refuză recunoașterea ca erou național și se fac jocuri profitabile atât
firmelor străine care ne cianotizează Plaiul Mioritic, și nu mai sunt păduri, cât și lui Tökes, Bella,
Hunor, Putin etc. La acest nivel, limbajul său poetic devine excesiv de caustic, cu inovații lexicale
proprii, mai ales la nivelul verbelor, dintre care am reținut: a se tökeși, a drujbăi, a putini, a martiriza, a
bezmetici, a clopoti, a tomna ș.a.
Versuri de recunoaștere a asumării unei atitudini de curaj civic și rectitudine morală sunt și
cele din dublul testament poetic, cel primit de la mama sa: iubește-ți țara la rău ca și la bine, căci țara e
mama mumelor care nicicând nu moare și cel pe care-l transmite unui urmaș cititor, sfătuit să-și afirme
statutul de român, patriot și naționalist, într-un cuvânt, iubitor de țară: nepoate, asta-i harta și undeva
pe-acia mai este încă mândră-n toate, o țară – România.
Mesajul volumului este explicit: vrem în liniște și pace-n frăție să trăim, vrem ca la Alba Iulia
să ne sărbătorim Unirea – altarul la care ne-nchinăm, Unirea de la care se împlinește suta, în ciuda
unor vecini care mai visează... pierite-mpărății.
În ciuda unor influențe vizibile ale marilor clasici (Eminescu, Coșbuc, Arghezi și Ion Pillat),
versurile transmit cititorului o emoție patriotică, sinceră și puternică, semn că existența talentului,
manifestat exclusiv în plan estetic, poate genera o poezie adevărată, așa cum este și cea din volumul
De dor și dragoste de țară , semnat de poetul Gligor Hașa.

Mihai PETRE

Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018 65