Page 73 - vl_47

propuse de mine.
„Grafica de carte nu e meserie ușoară și nu se face după ureche”, îmi spunea zâmbind
ilustratorul Vasile Olac, care mi-a selectat dintr-o mapă câteva desene pentru un almanah literar.
Profesioniștii erau încântați de sensibilitatea și de siguranța liniei mele, dar cu toții aveau aceeași
justificată părere: „întâi școala !” Îndemnul lor clar și răspicat era unul singur: „înscrie-te la Grafică”.
Ceea ce am și făcut, căzând „cu succes” în vara următoare, însumând o notă de doar 7,55. În acel an
media de intrare fusese 7,80...
„Nu l-am ascultat pe Kiki, nu l-am ascultat pe Kiki”, mârâiam de una singură pe străzi,
purtând în gât nodul imens al deznădejdii, izbind înfuriată cu vârful sandalei pietre imaginare. Bietul
dom'profesor Szönyi care își pusese toată încrederea în capacitatea mea de recuperare... Cum puteam
eu să prevăd un asemenea rezultat? Și totuși da, așa era, aici greșisem, uitasem pentru câteva clipe
sfatul îndrumătorului meu Ioan Dreptu (Kiki), student în anul cinci la clasa maestrului Ștefan Szönyi.
Cât de bine, cât de răspicat îmi spunea Kiki
în perioada pregătirii pentru examen,
stând în fața șevaletului meu, ștergând
unde greșeam sau pur și simplu
potrivindu-mi pe planșetă o nouă coală de
desen: „te pierzi în detalii, învață să vezi
forma în ansamblul ei, nu te poticni în
amănunte, măi Sabinule!”
Folosea în orele de antrenare ale
abilităților mele la desen, culoare,
compoziție, apelativul Sabine, Sabinule,
era felul lui de a mă îmbărbăta și,
într-adevăr, sonorizat astfel, numele meu
parcă transmitea mâinii mai puțină
șovăire.
„Eu nu pot să te pregătesc, nu dau
meditații - mi-a spus maestrul Szönyi. Și
apoi dumneata ai în mapa aceasta cu
lucrări, atâta propețime, spontaneitate,
fantezie! Ai o linie frumoasă, ai simțul
armoniei, al proporțiilor deși nu ai studiat
nici măcar un an la o școală de arte. Este
păcat, dar toate astea se vor pierde odată intrată în facultate. Iar pentru intrarea în facultate trebuie să-ți
disciplinezi stilul de a lucra. Hm... Grea decizie... Vrei să intri în concursul de admitere anul viitor? E
bine... ar fi ceva timp. Nu mult, dar suficient să-ți însușești anumite elemente necesare. Sunt curios
cum și cât vei reuși să acumulezi, să recuperezi. Gândește-te bine,vei concura alături de tineri care au
în spate cel puțin patru ani de studiu organizat. Da. Știu cu cine vei putea lucra. Mary, mă gândesc la
Dreptu, la Ioan Dreptu.”
Când profesorul Ștefan Szönyi a rostit acest nume, în încăpere s-a așternut o liniște care mi-a
adus în gând prezența unui înger păzitor. Doamna Mary, soția profesorului Szönyi, a aprobat
mulțumită de gândul bun al maestrului.
În holul fostei case Miclescu din Bulevardul Kisseleff unde locuia în acea vreme familia
Szönyi, lumina de ambră anunța o înserare de o neasemuită blândețe care în câteva secunde urma să
transforme brusc interiorul într-o secvență alb-negru de film clasic. Așezată pe o măsuță a holului,
Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018 71