Page 72 - vl_47

Farfuria cu fructe de ceară

n 1967 am primit un album Ștefan Szönyi, apărut la Editura Meridiane, cu dedicația
autorului. Aveam să aflu cu tristețe că la scurtă vreme după aceea pictorul și profesorul
ÎȘtefan Szönyi a încetat din viață. Din păcate, acest album a ajuns în cele din urmă
într-un anticariat. Prin 1980 am împrumutat prețiosul dar unor prieteni, apropiați profesorului Szönyi,
care susțineau că nu au albumul și vor să-l răsfoiască. Albumul nu mi-a fost restituit, invocându-se
motivul rătăcirii lui la o mutare.
Am fost atât
d e m â h n i t ă d e
pierderea albumului
încât multă vreme în
fața calculatorului
„dădeam căutare”
sperând să găsesc o
urmă a lui fie și doar în
format electronic.
D u p ă o v r e m e ,
aproape parodiind o
lege a fizicii care
spune că nimic nu se
pierde, l-am găsit pe
internet (!) Cum este
posibil ca tocmai
a c e s t a l b u m , c u
această dedicație să
fie accesibil online? Pesemne așa se scrie istoria, dar trebuie să recunosc că nu îmi displace această
secvență, cu mine, fosta absolventă de liceu din 1967, acum amuzată internaută în vârstă de 68 de ani,
fericită că a redobândit un dar de suflet, grație paginii web a unui anticariat.
În 2017 am primit din partea Ancăi Szönyi Thomas, fiica maestrului, invitația de a contribui
cu un text la albumul comemorativ Ștefan Szönyi, editat de Institutul Cultural Român.
Albumul a fost lansat la Bookfest 2017, București, iar textul îl ofer spre lectură aici.
.....................................................................
Nu de puține ori felul în care ne sunt scrise viețile este determinat de secvențe aparent
nesemnificative, care, după o vreme, într-un un anumit moment al existenței noastre, aproape
prestabilit, descarcă tensiuni uluitoare și pline de tâlc.
Mă aflam în vara lui '66 în fața unei duble bătălii – examenul de bacalaureat și examenul de
admitere la Institutul de Arte. Eram elevă în penultima clasă de liceu și hotarâsem fără tăgadă să mă
înscriu la Arte pentru secția de Grafică. Ilustrasem deja câteva numere ale revistei Liceului „Mihai
Viteazul” unde învățam, ba chiar începusem o timidă colaborare cu EPLA (Editura pentru Literatură și
Artă, mai târziu Minerva). Eram deosebit de fericită ori de câte ori graficieni ca Petre Vulcănescu sau
Val Munteanu apreciau machetele pe care le prezentam pentru vreo copertă de poezie sau vignetele

Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018 70