Page 34 - vl_52

Atelier de creație

cele mai înalte sfere din universul poeziei. Varianta publicată de Vasile Alecsandri
este printre cele mai lungi, are 123 de versuri scurte, care scrise în continuare încap pe
o pagină. Nu cunosc vreo altă capodoperă din literatura universală care să fie atât de
concentrată, într-un stil atât de lapidar ca Miorița. Orice variantă a Mioriței conține
mai multe idei decât cuvinte. Grandioasă mai este și răspândirea celor peste două mii
de variante, cum iarăși nu știu să mai fie vreo altă operă literară din lume cu așa mare
priză la vreo națiune.
Intenția mea (în cartea Miorița – Izvorul nemuririi, Editura Alcor, București
2016 și 2017, ediția a doua având un supliment de 8 pagini cu considerații critice la
ediția întâi) este de a analiza din perspectiva științei religiilor câteva elemente și
credințe precreștine în diferite variante ale Mioriţei, cu metodele pe care le-am
învățat la cursul de Metodologia cercetării, la facultatea de Știința Religiilor de la
Universitatea din Göteborg, în Suedia. Știința religiilor este interdisciplinară și
înmănunchează istoria religiilor, fenomenologia religiilor, antropologie, etnografie,
filologie, sociologie, arheologie, istorie, istoria ideilor, filosofie, psihologie și toate
științele sau compartimentele umaniste. Cine ar putea analiza Miorița din toate
aceste perspective și câte mai sunt? Generația tânără va putea.
Profesorii care m-au pus pe făgașul cercetării Mioriței admirau Miorița în
diferite traduceri și regretau că Eliade nu a acordat mai multă atenție poemului nostru
național. Ei cunoșteau tot ce a scris Eliade. Citiseră ce au spus despre Miorița
americanul Ernest H. Latham Jr. sau suedezul Strandberg și alte cărți de referință în
diferite limbi. Pentru profesorii mei, am tradus Miorița cât mai exact, altfel de cum
fusese tradusă în suedeză la mâna a doua, printr-o traducere germană, pe vremea lui
Alecsandri. Am tradus în suedeză și diferite variante ne-mai-traduse în nicio limbă,
vreo 1500 de versuri, ca să poată profesorii să mă îndrume și să controleze rezultatul
cercetării mele. Am clasificat în perspectivă sinoptică, aplicând diferite criterii, și am
analizat prin metoda calitativ-comparativă toate variantele din antologiile lui Adrian
Fochi, Virgil Medan și Cristea Sandu-Timoc, în total 973 de variante ale Mioriţei.
Asta înseamnă nici măcar jumătate din toate variantele Mioriței. Am folosit metode
de cercetare noi, care desigur că se vor învechi în curând, cât și definiții din teoria
literaturii și din știința religiilor, care nu s-au schimbat de sute de ani și nici nu se vor
mai putea schimba. Am apelat la cercetători și gânditori români, ca Ovid Densusianu,
Dumitru Caracostea, George Călinescu, Victor Kernbach, Constantin Noica, Pavel
Ruxăndoiu, Alexandru Amzulescu, Ion Filipciuc și încă alții, la care am găsit cheile
pentru înțelegerea Mioriței, așa cum a putut fi gândită de străbuni, cât și la numeroşi

Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019 32