Page 31 - vl_52
P. 31

Atelier de creație



               Ce poate fi mai sceptic, mai pesimist și mai fără nădejde decât teoria cu „teroarea
           istoriei”?  Poate  fascina  pe  oricine  cunoaște  istoria  superficial  și  se  află  într-o
           depresiune psihică. Luată în serios, este descurajantă, deprimantă, nocivă. Felul în
           care  Eliade  aplică  teoria  sa  la  istoria  României  contravine  afirmației  hotărâte,
           publicate anterior de către patru savanți români co-semnatari, care nu s-au zbătut să
           aibă renumele internațional al lui Eliade, dar își cunosc mai bine țara pentru care s-au
           zbătut. Alexandru Amzulescu, A. Fochi, I. C. Chițimia și Gheorghe Vrabie (în Istoria
           Literaturii române, vol. 1, p. 123, Ed. Academiei, 1964) resping interpretările – care
           circulau încă înainte de Eliade – și care atribuie ciobanului resemnare, fatalism și o
           atitudine  contemplativă.  Ei  zic:  „De  altfel  și  bunul-simț  respinge  interpretările
           arbitrare pomenite, deoarece un popor care timp de două mii de ani și-a apărat cu
           stră nicie  libertatea  împotriva  cotropitorilor,  din  afară  și  împotriva  asupritorilor ș
           dinăuntru, nu este nici resemnat nici fatalist, nici nu dorește moartea ca pe o 'mireasă'
           a lui și a lumii.” Orice român cu cugetul limpede poate fi de acord cu cei patru. Și
           totuși,  în  apărarea  lui  Eliade,  pe  care  îl  stimăm  cu  toții,  eu  aș  zice  că  el  are  o
           interpretare strict personală a istoriei propriei sale patrii – e dreptul lui și al fiecăruia
           din noi – și nu are importanță faptul că realitățile istorice și bunul-simț îl contrazic.
               O altă teorie importantă din studiul lui Eliade este „creștinismul cosmic”, pe care
           îl semnalează în Miorița astfel: „Acest «creștinism cosmic» nu este atât de evident în
           Miorița, cât este în alte piese ale folclorului religios românesc”. „Acest creștinism
           cosmic nu este decât aluziv și cifrat în baladă…”. Victor Kernbach spune: „Eliade a
           încadrat structura baladei în ceea ce el numește «creștinism cosmic» – sintagmă care
           nu e mai mult decât o gratuitate.” George Călinescu susține că Miorița este un mit
           fundamental. Eliade, fără a se referi la Călinescu, la Ovid Densusianu sau la alții care
           susțin aceeași idee, îi condamnă cu dispreț suveran și fără a numi vreunul, pe toți cei
           care  văd  un  conținut  mitologic.  El  pune  în  evidență  interpretarea  juridică,  bine
           bătătorită de către filozoful marxist-leninist Pavel Apostol (fost Pál Erdös) și de
           Fochi, pe care îi citează fără comentarii. Pe cine să mai credem?
               Ne  putem  întreba:  de  ce  Kindlers  Neues  Literatur  Lexikon  nu  acordă  nicio
           importanță orientării juridice și nici contribuției lui Erdös sau a lui Eliade la studiul
           Mioriței?  Lexiconul  german,  post-comunist,  a  rămas  la  interpretarea  marxist-
           leninistă a lui Fochi, pe linia partidului comunist. De ce studiul lui Eliade nu a anulat
           concepția acreditată de comunism? Interpretarea Mioriței de către Eliade este scrisă
           într-un  stil  fermecător  de  elegant,  ce  ascunde  contradicții  bizare  și  contrazice
           realitățile  din  istoria  României.  Eliade  stăpânește  arta  de  a  spune  totul  și  exact


              Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019                                            29
   26   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36