Page 31 - vl_52

Atelier de creație

Ce poate fi mai sceptic, mai pesimist și mai fără nădejde decât teoria cu „teroarea
istoriei”? Poate fascina pe oricine cunoaște istoria superficial și se află într-o
depresiune psihică. Luată în serios, este descurajantă, deprimantă, nocivă. Felul în
care Eliade aplică teoria sa la istoria României contravine afirmației hotărâte,
publicate anterior de către patru savanți români co-semnatari, care nu s-au zbătut să
aibă renumele internațional al lui Eliade, dar își cunosc mai bine țara pentru care s-au
zbătut. Alexandru Amzulescu, A. Fochi, I. C. Chițimia și Gheorghe Vrabie (în Istoria
Literaturii române, vol. 1, p. 123, Ed. Academiei, 1964) resping interpretările – care
circulau încă înainte de Eliade – și care atribuie ciobanului resemnare, fatalism și o
atitudine contemplativă. Ei zic: „De altfel și bunul-simț respinge interpretările
arbitrare pomenite, deoarece un popor care timp de două mii de ani și-a apărat cu
stră nicie libertatea împotriva cotropitorilor, din afară și împotriva asupritorilor ș
dinăuntru, nu este nici resemnat nici fatalist, nici nu dorește moartea ca pe o 'mireasă'
a lui și a lumii.” Orice român cu cugetul limpede poate fi de acord cu cei patru. Și
totuși, în apărarea lui Eliade, pe care îl stimăm cu toții, eu aș zice că el are o
interpretare strict personală a istoriei propriei sale patrii – e dreptul lui și al fiecăruia
din noi – și nu are importanță faptul că realitățile istorice și bunul-simț îl contrazic.
O altă teorie importantă din studiul lui Eliade este „creștinismul cosmic”, pe care
îl semnalează în Miorița astfel: „Acest «creștinism cosmic» nu este atât de evident în
Miorița, cât este în alte piese ale folclorului religios românesc”. „Acest creștinism
cosmic nu este decât aluziv și cifrat în baladă…”. Victor Kernbach spune: „Eliade a
încadrat structura baladei în ceea ce el numește «creștinism cosmic» – sintagmă care
nu e mai mult decât o gratuitate.” George Călinescu susține că Miorița este un mit
fundamental. Eliade, fără a se referi la Călinescu, la Ovid Densusianu sau la alții care
susțin aceeași idee, îi condamnă cu dispreț suveran și fără a numi vreunul, pe toți cei
care văd un conținut mitologic. El pune în evidență interpretarea juridică, bine
bătătorită de către filozoful marxist-leninist Pavel Apostol (fost Pál Erdös) și de
Fochi, pe care îi citează fără comentarii. Pe cine să mai credem?
Ne putem întreba: de ce Kindlers Neues Literatur Lexikon nu acordă nicio
importanță orientării juridice și nici contribuției lui Erdös sau a lui Eliade la studiul
Mioriței? Lexiconul german, post-comunist, a rămas la interpretarea marxist-
leninistă a lui Fochi, pe linia partidului comunist. De ce studiul lui Eliade nu a anulat
concepția acreditată de comunism? Interpretarea Mioriței de către Eliade este scrisă
într-un stil fermecător de elegant, ce ascunde contradicții bizare și contrazice
realitățile din istoria României. Eliade stăpânește arta de a spune totul și exact

Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019 29