Page 11 - vl_54
P. 11
Aniversari, comemorari, evenimente
,
,
Depărtarea și timpul, Culorile sângelui, Adevărul retorului Lucaci, Marele cântec, Speranța,
Sacrificiul, Umbrele nopții, Nopți și neliniști, Pseudojurnal metafizic, precum și celelalte
lucrări: Istorie și valori, Prelegeri de estetica ortodoxiei, Istoria literaturii dacoromane,
Teologia ortodoxă și arta cuvântului confirmă pe deplin autoritatea filozofului, a esteticianului,
a istoricului și forța epică a scriitorului. Romanele sale sunt un moment de cotitură în evoluția
modului nostru de a reprezenta trecutul românilor, în cazul de față, prin intermediul
”fenomenologiei narative a spiritului românesc”. Mai precis, în aceste romane, spiritualitatea
românească este evocată simbolic într-un impresionant șir de parabole epice, care împreună
formează fenomenologia narativă a spiritului
românesc.
Pentru întreaga sa operă, scriitorul
Mihail Diaconescu a fost numit de către
părintele mitropolit Irineu al Olteniei titan al
culturii, iar istoricul literar Nicolae Georgescu
îi dă supranumele de Magul de la Vulturești.
Dumitru Stăniloae afirmă că el este „cel mai
reprezentativ scriitor al spiritualității
românești, începător al scrisului nostru viitor”.
Pentru valoroasa și variata sa operă
literară, pentru personalitatea sa enciclopedică,
Mihail Diaconescu a fost comparat cu Dimitrie
Cantemir, Eminescu, Hasdeu, Iorga, Blaga,
Eliade și cu alți titani ai culturii românești.
Pe scriitorul Mihail Diaconescu nu
poți să-l descrii în câteva rânduri, pentru că
personalitatea și opera sa nu pot fi cuprinse
decât într-o carte, așa cum au făcut Gheorghe
Bulgăr, Valeriu Filimon, Theodor Codreanu,
Dumitru Radu, Ilie Barangă, Ilie Bădescu,
Aurel V. David etc.
Acum, când Mihail Diaconescu a
părăsit lumea noastră și a pornit în lunga
călătorie a spiritului spre desăvârșire, spre
întâlnirea cu divinul, aș vrea să deapăn câteva
amintiri în legătură cu Omul Mihail
Diaconescu. Despre scriitor s-a scris și s-au spus atâtea… Mult mai puține despre omul din
spatele scriitorului.
Cu câțiva ani în urmă am ajuns în Argeș, la Vulturești, din marea dorință de a vizita vechi
locuri cu o încărcătură istorică de excepție pentru neamul românesc, dar mai ales, la invitația mai
mult decât onorantă pentru familia mea, făcută de scriitorul Mihail Diaconescu, cel care, așa
cum aminteam mai sus, era supranumit Magul de la Vulturești. Am fost primiți cu brațele
deschise la Vulturești, în casa părintească a scriitorului, de către acesta și soția sa, Corina, moață
de-a noastră, cu străbunici la Ribița.
Am fost impresionați din prima clipă de căldura și bucuria gazdelor, dar și de casa cu aer
Vox Libri, Nr. 1 (54) - 2020 9