Page 12 - vl_54

Aniversari, comemorari, evenimente
,
,

de muzeu. Camera mare dinspre stradă era împânzită de scoarțe și covoare vechi, de ștergare ce
înconjurau plafonul ca într-o horă, veghind de sus portretele în ulei ale preotesei Aurelia, mama
scriitorului, ale preotului și învățătorului Aurelian, tatăl scriitorului, dar și portretul lui Mihail
Diaconescu. Numeroasele cărți care tapetau pereții întregeau atmosfera de erudiție și
străvechime a locuinței care servea ca spațiu de creație pentru „Magul de la Vulturești”, în
perioada de vară, când aerul de la București devenea irespirabil.
În ziua următoare sosirii noastre la Vulturești, avându-l drept ghid pe scriitorul Mihail
Diaconescu, gazda noastră, am pornit într-un periplu prin zona Muscelului. Prima oprire am
făcut-o în localitatea Boteni, locul de naștere al ilustrului nostru filozof Petre Țuțea, din păcate
încă necunoscut românilor, ba mai mult, interzis de o lege absurdă… La statuia sa din bronz am
făcut câteva poze, deplângând soarta marilor personalități ale perioadei interbelice decimate de
comuniști, personalități care au îndurat chinuri inimaginabile și nu s-au dezis nici de credința
străbună, nici de iubirea de țară.
Aici, lângă statuia lui Țuțea, am avut
parte de o adevărată lecție de istorie și patriotism
din partea scriitorului. A fost unul dintre
momentele în care ni s-a revelat iubirea profundă,
aproape jertfelnică a scriitorului pentru tot ceea ce
înseamnă neamul românesc: istorie, valori, eroi
știuți și neștiuți, domnitori, cultură și religie. A
subliniat în mod special jertfa atâtor intelectuali și
oameni de cultură care s-au împotrivit
comunismului și apoi au fost asasinați sau
zăvorâți în lagăre și închisori, ani de-a rândul. A
deplâns soarta tristă pe care au avut-o, precum și
anihilarea în acei ani a atâtor minți geniale ale
acestui popor. Spunea cu regret că am fost
văduviți și sărăciți intelectual de tot ce avea
România mai valoros la acea dată. De toate
mințile sclipitoare ale ei. Iar Mihail Diaconescu
vorbea cu atâta durere despre ei, fiind emoționat
până la lacrimi de jertfa lor.
Apoi, peste dealuri cu spinări domoale,
brăzdate de șirurile lungi și ordonate ale livezilor
de meri, peri și alți pomi fructiferi, am trecut din
valea Argeșelului, în valea Dâmboviței, pentru a
ajunge la schitul rupestru de la Cetățuia.
Schitul, astăzi mănăstire, se află situat pe
un pinten de piatră, adevărat cuib de vulturi, cu o
altitudine de 881 metri, între văile Coman și Chiliilor. Primul ctitor al bisericuței săpate în stâncă
pare să fi fost, după o tradiție a locului, Negru Vodă, în secolul al XIII-lea, înainte de domnia lui
Basarab I. De-a lungul timpului au mai fost și alți ctitori. De asemenea, mulți dintre domnitorii
Țării Românești au trecut pe aici, printre care Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu.
Ajunși la poalele stâncii dintre cele două văi, ne-am avântat pe cărăruia ce urca în

Vox Libri, Nr. 1 (54) - 2020 10