Page 13 - vl_54
P. 13

Aniversari, comemorari, evenimente
                                   ,
                                                         ,

          zig-zag  pieptul muntelui, ocolind prăpăstii și muchii stâncoase. Cu mult regret în glas,  Mihail
          Diaconescu ne-a spus că va trebui să urcăm fără dânsul, deoarece pentru vârsta sa acel urcuș este
          mult prea solicitant. Cu ani în urmă, urcase în mai multe rânduri poteca aceea pieptișă pentru a se
          bucura de istoria străveche a locului și de aerul de sacralitate al vechii sihăstrii.
                 Reveniți în vale, povestim cu entuziasm despre cele văzute și aflate sus, iar însoțitorul
          nostru este încântat de reacțiile noastre, chiar dacă are regretul de a nu fi urcat împreună la schit,
          pentru a putea schimba impresii la fața locului.
                 Periplul nostru a continuat pe la  monumentele de arhitectură din Câmpulung Muscel:
          fosta prefectură a județului Muscel și Mănăstirea Negru-Vodă unde a ucenicit renumitul pictor al
         perioadei brâncovenești, Pârvu Mutu, unul dintre memorabilii eroi ai romanelor istorice scrise
         de ghidul nostru, scriitorul Mihail Diaconescu. Și alte clădiri din Câmpulung au fost trecute în
         revistă de ghidul nostru, un mare critic de artă, estet, cu pasiune pentru arhitectură. Printre
         explicații, râzând, ne spunea că el este un „arhitect ratat.”
                  Pentru noi a fost o șansă unică să-l avem în preajmă și să-i putem urmări disertațiile.
         Entuziasmul și pasiuea cu care ne vorbea potențau valoarea informațiilor primite.
                 A urmat apoi Mănăstirea Aninoasa, una dintre cele mai frumoase mănăstiri din spațiul
         românesc,  după  cum  ne  preciza  ghidul  nostru,  situată  în  comuna  cu  același  nume,  între
         Câmpulung Muscel și Curtea de Argeș. De acest lucru ne-am convins și noi, imediat după ce am
         ajuns aici. Ne-am reîntâlnit și aici
         cu  pictorul  Pârvu  Mutu,  prin
         intermediul câtorva fragmente de
         pictură  păstrate  în  această
         mănăstire.
                 Tot  urmându-l  pe  acest
         p i c t o r   d i n   p e r i o a d a
         brâncovenească,  am  trecut  peste
         câteva  zile  pe  la  Schitul  Robaia,
         acolo unde s-a retras în ultimii ani
         ai vieții sale. Tot la Robaia se pare
         că  a  ajuns  egumen  renumitul
         călugăr  ardelean,  Sofronie  din
         Cioara, cel care s-a împotrivit cu
         strășnicie încercărilor habsburgice
         de  catolicizare  a  românilor  din
         Transilvania.
                 La Corbii de Piatră, alt schit rupestru, am ajuns spre final de zi, obosiți dar dornici să
         aflăm mai multe despre locul de origine al Corvinilor noștri: Iancu de Hunedoara și Matei
         Corvin. Mihail Diaconescu ne spusese atunci că neamul Corvinilor se trage din boieri cu origini
         în Țara Românească, cu posesiuni la Corbii de Piatră. Am fost impresionați și de acest loc de
         rugăciune,  vechi de milenii, deși în hrisoave apare doar la data de 23 iunie 1512. La întoarcere
         am trecut prin satul Nucșoara, sat celebru pentru pătimirile locuitorilor din perioada comunistă,
         care au ajutat grupul de rezistență Arnăuțoiu să supraviețuiască în munte aproape 10 ani, fără să
         fie  prinși  de  Securitatea  care  îi  căuta  zi  și  noapte,  cu  o  desfășurare  de  forțe  și  de  tactici
         impresionantă. Emblematică printre acești localnici este figura unei țărănci dârze și tari ca


              Vox Libri, Nr. 1 (54) - 2020                                                11
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18