Page 69 - VoxLibri 71/2024

Atelier de creatie
,

Avram Iancu - „nepotul lui Horea”

2
Clăcanii , obosiți și fripți de arșița soarelui de vară aflat tocmai în crucea cerului, se
trăseseră care pe unde găsiseră puțină umbră, ba sub o salcă, ba sub o tufă de alun. Gătaseră de
secerat cam jumătate din postata din luncă semănată cu orz, a judelui, Alisandru Iancu. Acum
3
așteptau ca Măriuța, nevastă-sa, să așeze pe măsărițele albe de cânepă, întinse pe iarba din
marginea văii, bucatele aburinde aduse pentru prânzul cel mare al clăcașilor.
În ăst timp, câțiva dintre feciorii aflați la seceră, printre care și Avrămuț, feciorul lui
Alisandru, își scoseseră fluierele din chimir și începuseră a zice când o țarină, când o învârtită,
iar ceilalți, aflați la umbră, iute se-ndemnară și luară fetele la joc, în timp ce slobozeau chiuituri
de răsuna valea întreagă, să știe lumea că-i clacă la Ienculești.
Gazda nu-i lăsă să se încingă prea mult la joc, strigându-i să vină la umbră, că se răcesc
bucatele. Flămânzi, se aruncară ca lupii toți, pentru a-și stâmpăra foamea care le bântuia de ceva
vreme măruntaiele. Apoi, se îndemnară și la câte o ulcică de vinars, una și încă una, să le
tihnească mâncarea și hodina, și să li se mai deslege limbile.
-Hai, să ne trăiești, Lisandre, că ești om de omenie! zise, ridicând ulcica cu vinars, unul
dintre clăcani. Numai tu, dacă te mai poți tocmi cu stăpânirea, doar s-o mai îndura să ne mai
scadă din robote, că ne pun la pământ.
-Așa-i, așa-i, întări altul, și sufletul ar vrea să-l scoată din noi! Din zi în zi, tot mai tare ne
4
încalecă. Nu știu cât și până unde, că așa, ne-om prăbuși mintenaș . Ne-or tăiat toate drepturile,
unde 'nainte, străbunii noștri aveau și pădure, și fânațuri, și pășuni, și teren arător, toate erau ale
6
5
lor, nu trebuiau să ceară nimănui, astăzi, trebuie scoși creițarii din pojnari pântru tăte celea:
pântru morărit, cârciumărit, pescuit, vânătoare, porci și stupi, pântru vama sării peste podul
Mureșului și câte multe altele.
-Ce să mai vorovim de scumpetea lemnului pe care-l aducem din pădure, să ne facem o
casă, sau niște ciubere, fără de care, nici că am avea o pită sau o mămăligă de pus pe masă la
prunci și neveste, adăugă altul.
-Da' de robote nu ziceți nimic? interveni de data aceasta Alisandru. Noi tăiem lemnul
7
din pădure, tot noi îl plutărim pe Arieș în jos, până la Baia, sau îl cărăm până la Zlatna. Șlicul de
la șteampurile din Ofenbaia (Baia de Arieș) la morile din Zlatna unde aleg din el firele de aur, să-l
ducă în Viena la împăratu, tot noi îl cărăm. Ce-o face cu atâta aur, lună de lună și an de an, io nu
pot pricepe. Ce mai, robota noastră nu să mai gată. Ne-or luat tăt ce s-o putut lua, tăte drepturile.
Degeaba am întocmit cu sfatul bătrânilor plângeri după plângeri către stăpânire, nimeni nu ne-o
luat în samă, ba parcă mai tare ne-or aspăsat. Nici măcar boii din jug n-au soarta noastră. Că ei
primesc mâncare și apă, au zile de hodină, îs țesălați și îngrijiți, și poate au parte și de câte o vorbă
bună din partea stăpânului. Noi nu ne putem bucura din partea stăpânirii, de nimic, numai de jug
și de câte 100-150 de vergi pe spinare, dacă suntem neascultători.
-Numai cu vorbe și plângeri adresate stăpânirii nu vom putea răzbi la lumină și dreptate
niciodată, glăsui Avrămuț, de acum fecior în toată puterea. Nu vedeți cum se zbuciumă de tare
2. Clăcani, clăcași – participanți la o clacă.
3. Măsăriță – față de masă.
4. Mintenaș - imediat.
5. Creițari –bani.
6. Pojnari – buzunar.
7. Șlic – minereu aurifer, trecut o dată prin șteampuri.

Vox Libri, Nr. 2(71) - 2024 67