Page 8 - VoxLibri 71/2024

Constantin Ittu

Venantius Honorius Clamentianus Fortunatus,
ultimul poet latin și primul bard
al universului merovingian

iblioteca Muzeului Național P r i n i n t e r m e d i u l a c e s t u i
Brukenthal adăpostește, în incunabul se pot parcurge trei epoci
B colecția sa de incunabule, un diferite, însă nu într-o succesiune
volum care este prezentat în felul următor în cronologică firească. În primul rând, prin
cataloagele de profil: Lucius Coelius intermediul lui Lactantius apologetul,
Firmianus Lactantius, Opera, Fortunatus, pătrundem în lumea fluidă a Imperiului
Venantius Honorius Clementianus, Carmen Roman din vremea tetrarhiei, ca inedită
de Pascha, Tertulianus, Quintus Septimius formă de guvernare a unei formațiuni
Florens, Apologeticus contra gentiles, politice în criză, iar la celălalt capăt,
Venetia, Bonetus Locatellus pro Octaviano domnia lui Constantin cel Mare, cu alte
1
Scoto, 1494 . Cu alte cuvinte, exemplarul cuvinte, la guvernarea primului împărat
respectiv reunește câteva dintre operele unor creștin. Rămânând în același univers,
personalități ale trecutului, mai precis, ne-am întors în timp – autor și
Lactanțius (240-317), supranumit Cicero cititori/cititoare – la viața și opera unui alt
creștin, Fortunatus (530-610) și apologet de sol african, Tertullian, cu
Tertulian/Tertullian (160-240), cel din urmă operă de pionierat în limba latină, inclusiv
considerat, ca și Lactanțius, un apologet p r i n i n t e r m e d i u l l u c r ă r i i s a l e ,
creștin. De adăugat că este un volum de 90 de Apologeticum, demersul său având loc
file nenumerotate, cu text în linie dreaptă în într-o perioadă în care pericolul
tipar negru și cu inițiale gravate, care provine persecuțiilor era deschis și la tot pasul.
din Kapellenbibliothek, cu alte cuvinte, din Parcă protejat, în filele cărții, de cele două
colecțiile Bibliotecii Capelei din Sibiu. De nume mari, îl întâlnim pe Fortunatus,
asemenea, exemplarul este marcat de sigiliul trăitor într-o cu totul altă lume decât cea
ars al Bibliotecii Orașului și este protejat de i m p e r i a l ă r o m a n ă , î n l u m e a
scoarțe de lemn învelite în piele cu Merovingienilor franci – care, în calitate
ornamente în fier rece, la toate acestea de suverani co-suverani au instituit o
putându-se adăuga observația că se remarca adevărată poliarhie a puterii, desigur, una
2
urme de încuietori . departe de conotațiile pe care teoreticianul
1.Veturia Jugăreanu, Catalogul colecției de incunabule, Sibiu, Muzeul Brukenthal, Biblioteca Brukenthal,
MCMLXIX [1969], nr. cat. 198/ p. 99; Elena-Maria Schatz, Robertina Stoica, Catalogul colectiv al
incunabulelor din România, București, CIMEC-Institutul de Memorie Culturală, 2007, L-3/ p. 274.
2. Jugăreanu, op. cit., pp. 99-100.

Vox Libri, Nr. 2 (71) - 2024 6