Page 9 - VoxLibri 71/2024
P. 9

Profesiune si vocatie
                                               ,
                                                             ,


                                                                 3
       acesteia, Robert Dahl, Sterling Professor la Yale, le-a dat sintagmei  –, Fortunatus fiind privit
       deopotrivă drept ultimul poet al Antichității și primul panegirist de expresie latină de la Curțile
       Merovingienilor.
                                               *
              Din  totalitatea  informațiilor  cuprinse  în  acest    incunabul  îmi  iau  îngăduința  să
       zăbovesc  doar  asupra  unuia  dintre  cele  trei  nume:  Venantius  Honorius  Clementianus
       Fortunatus. Acesta, cunoscut în lumea francilor din fosta Gallie romană și ca Saint Venantius
       Fortunatus, s-a născut nu departe de Treviso, în regiunea italiană Veneto, a ajuns un cunoscut
                                                                                     4
       poet și imnograf de expresie latină la Curtea Merovingienilor și a devenit episcop de Poitiers .
              La vârsta potrivită, el și-a început studiile la Ravenna – capitala exarhatului bizantin
       omonim, după recuceririle lui Iustinian și până în secolul al VIII-lea –, unde a primit o educație
       care includea nu numai autori latini clasici – Vergiliu, Horațiu, Ovidiu ori Martial –, ci și poeți
       creștini. De amintit, dintre aceștia, pe Arator, născut în Liguria și trăitor în același secol cu
                                                                                     5
       Fortunatus, autor cunoscut pentru istoria versificată a apostolilor, De actibus Apostolorum , la
       care se adaugă alexandrinul Claudis Claudianus (c. 370- c. 404 d. Hr.), aflat la Curtea imperială
                                                                     6
       de la Mediolanum (Milano) în timpul domniei lui Honorius (393-423) , nu în ultimul rând,
       Coelius (Caelius) Sedulius (varianta latinizată a numelui irlandez Siadhal; sec V), pe care
       Isidor de Sevilla îl menționează ca presbiter (preot), activ pe sol italic și cunoscut îndeosebi
       pentru creația sa Carmen  paschale, bazată pe cele patru narațiuni evanghelice, însă realizată
                            7
       după modelul lui Vergiliu .
              După cum am menționat în rândurile de mai sus, Fortunatus a trăit în vremea regatului
       Merovingienilor, regat care, potrivit tradiției france, se împărțea între moștenitorii suveranului
       defunct – mai precis, între urmașii fiecărui suveran defunct –, însă, așa cum s-a procedat în
       Imperiul Roman în vremea tetrarhiei, regatul merovingian era văzut ca o singură entitate
       politică,  guvernată  colectiv  de  mai  mulți  suverani,  toți  cu  statutul  de  regi,  fiecare,  însă,
       conducând pe domeniul său. În urma decesului unui rege, proprietatea era împărțită în mod
                                                           8
       egal între moștenitori ca și cum ar fi fost o proprietate privată .
              Din acest motiv, nu trebuie să ne mire faptul că Fortunatus a călătorit mult, fiind primit
       la Curțile locale regale ale Merovingienilor. La un an după sosirea sa la Metz, a avut loc
       căsătoria regelui Sigibert I (Sigebert) cu Brunhild, în 567, fiica dinastului vizigot Athanagild,
       prilej  potrivit  pentru  Fortunatus  de  a  compune,  respectiv  pentru  a  declama  un  poem  la

       3. Robert Alan Dahl, Polyarchy: Participation and Opposition, New Haven, London, Yale University Press, 1971;
       Idem, Poliarhiile: participare și opoziție, Institutul European, 2000. Sterling Professor este, la Yale University, cel
       mai înalt grad universitar, la care se ajunge prin nominalizare; conform regulamentului, numărul maxim al acestora,
       în aceeași perioadă de timp, nu poate depăși cifra 27 (”The Sterling professors of Yale: evolution of a species”, în
       Yale  Daily  News,  21  ian.  2011;  https://  yaledailynews.com/blog/2011/01/21/the-sterling-professors-of-yale-
       evolution-of-a-species/).
       4. Judith W. George, Venantius Fortunatus: A Latin Poet in Merovingian Gaul, Oxford, Clarendon Press, 1992, p.
       34.
       5. Tino Licht, ”Aratoris fortuna”, în Quaerite Faciem Eius Semper, Hamburg, 2008, pp. 163-179.
       6. Peter G. Christiansen , ”Claudian: A Greek or a Latin?”, în Scholia, nr. 6, 1997, pp. 79-95.
       7. Michael J. Roberts (ed.), ”Sedulius, the Paschal Song and Hyms”, translated with an Introduction and Notes by
       Carl P. E. Springer, în Society and Biblical Literature: Writings from the Greco-Roman World Atlanta, Society of
       Biblical Literature, 2013, pp. XXIII, XXX, XXXII-XXXIII.
       8. Michael Rouche, ”Private Life Conquests State and Society”, în Paul Veyne (ed.), A History of Private Live: 1.
       From Pagan Rome to Byzantium, Cambridge/MA, Belknap Press, 1987, p. 420.

       Vox Libri, Nr. 2 (71) - 2024              7
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14