Page 12 - VoxLibri 71/2024

Apropo de ...

Dumitru Hurubă

Paradox+paradox=

marele paradox

răim o vreme a cititorilor speriaţi unii, sunt din ce în ce mai înstrăinaţi de
î n c ă r c a ţ i d e l a ş i t a t e , a sentimentul şi dorinţa de lectură. Acestui
Tt r ă d ă t o r i l o r d e n e a m fenomen, căruia să nu-i spunem nici măcar în
scriitoricesc şi a ignoranţei totale în ultimă glumă ruptură, să-l catalogăm ca fiind doar o
instanţă. Nici nu citeşte două-trei versuri şi etapă existenţială pe care eu personal aş
cititorul de azi strâmbă din nas, gest numi-o efemer-accidentală ţinând de moment.
s e m n i fi c a t i v, d a r l i p s i t t o t a l d e Desigur, ar putea să existe precum o dorinţă
responsabilitate civică şi respectuoasă aprigă pornită să o rupă cu „trecutul negru” al
atitudine faţă de creaţie şi, evident, faţă de unei literaturi actual-depăşite luptându-se
creatorul-artist. Indiferentul cititor de pentru supravieţuire ca liant între vechea
versuri ignoră faptul că, foarte mulţi autori literatură (clasică şi antedecembristă) şi noua
scriu conştiincioşi, responsabili şi cu simţ de literatură invadatoare semnatară a unor creaţii
răspundere, stăpâniţi de ideea generoasă a în care posibilele individualităţi se bălăcesc
circumscrierii într-un patriotism fie el şi indiferente în înspumatele şi călduţele valuri
utopic – până una-alta. Constructorii noului alte mediocrităţii. Dar acest lucru se petrece şi
patrimoniu artistico-literar sunt optimişti şi pentru că mulţi – poate că tot mai mulţi? –
convinşi că ei produc o literatură care va autori se baricadează în creaţii prin intermediul
face furori şi delicii la generaţiile cu o cărora comunicarea autor-cititor este în
bogată inteligenţă artificială, ceea ce mi se scădere/cădere liberă. În acest sens, şcoala
pare o chestiune cu destule ramificaţii şi românească şi, presupun, şi alte şcoli şi forţe
terminaţii neuronice direct în centrul scriitoriceşti pretenţioase din alte ţări, lansează
receptării… spre lume generaţii întregi de tineri care, scoşi
Deocamdată constatăm, cu din faţa calculatorului (cu toate reţelele lui de
disperare?, că suntem martorii unui paradox socializare), sunt pe loc nişte rataţi intelectual.
revoltător: în vreme ce producătorii de Din păcate, aceasta nu e poveste inventată şi
literatură aşa-zis nouă exultă în a-şi lansa pe singulară, ci un adevăr care ne duce gândul
piaţa cărţii creaţii tot mai complexe, mai automat la calitatea relaţiilor interumane,
sofisticate şi mai burduşite de metafore şi afectate din greu atât de nivelul de cultură
autolaude filozofico-psihologice, din ce în generală, cât şi de precaritatea pregătirii pentru
ce mai mulţi cititori, fie ei chiar prezumtivi, viaţă într-o societate altfel cu pretenţii de a fi
oarecum impacientaţi, poate chiar uşor modernă / modernistă.

Vox Libri, Nr. 2 (71) - 2024 10