Page 11 - VoxLibri 71/2024

Profesiune si vocatie
,
,

14
tratează, nu de puține ori, cu ironie, chiar cu superficialitate, faptele despre care (ne) vorbește .
De altfel, Fortunatus este autorul unui număr de aproximativ două sute cincizeci de
creații poetice, catalogat fiind ca ultimul poet al Antichității și, în egală măsură, primul bard al
universului literar merovingian de expresie latină, lui fiindu-i atribuite unele contribuții
poetice, expediate în numele Radegundei, din Franța merovingiană spre destinatari din
Imperiul Bizantin. Nu autenticitatea poemelor a fost prilej de dezbatere între specialiști,
această autenticitate nefiind contestată, în schimb s-a ridicat întrebarea dacă, într-adevăr, au
fost scrise de Fortunatus și trimise în numele suveranei sau chiar Radegund a fost autoarea, ea
15
nedorind, din neștiute motive – posibil din smerenie – să-și dezvăluie identitatea .
Ce știm precis este că Fortunatus menționează demersurile Radegundei de a obține
relicve/moaște din Răsărit, din Imperiul Bizantin. Ca fondatoare a unei mănăstiri la Poitiers, ne
spune Fortunatus în Vita Radegundis, aceasta i-a scris nepotului ei, Sigibert – unul dintre cei
trei fii ai regelui Charibert, care, după decesul tatălui, a primit o treime din regat drept
moștenire, acolo aflându-se și Poitiers, – cerându-i sfatul în privința demersurilor de parcurs
pentru obținerea unor relicve sfinte; de precizat că mănăstirea recent fondată avea hramul
16
Sfânta Cruce, iar fondatoarea își dorea o părticică din valoroasa relicvă .
Însă o primă inițiativă, în care nu l-a implicat pe Sigibert, privea obținerea de părticele
din moaștele Sf. Mamas (sfânt cappadocian, despre viața căruia au scris chiar Părinții
Cappadocieni), cu precizarea că în textul hagiografic apare o confuzie – este vorba despre Vita
Radegundis scrisă de Baudonivia –, deoarece se vorbește despre o misiune la Ierusalim; or,
cultul sfântului respectiv a apărut și s-a dezvoltat în Cappadocia natală (Turcia de azi), nu în
17
Țara Sfântă . A doua inițiativă martirologică l-a avut ca autor pe regele Sigibert, cel care, în
numele Radegundei, va expedia o epistolă la Constantinopol, destinatarii fiind împăratul Iustin
al II-lea și împărăteasa Sofia. Inițiativa a fost încununată cu succes, deoarece, în 569, s-a întors
la Poitiers solul merovingian – mai precis, medicul Roevalis – cu o părticică din lemnul Sfintei
Cruci. Se pare că Roevalis avea anumite contacte în capitala bizantină, deoarece, atunci când a
operat un copil acasă, în regatul merovingian, acest medic franc a acționat așa după cum a văzut
18
el că a procedat un medic din Constantinopol .
Și astfel, prin intermediul unui incunabul aflat în patrimoniul de carte străină rară al
Bibliotecii Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, mai precis, prin intermediul unei
„părticele” din acesta, am reușit să călătorim în acea lume interesantă, cea a dinaștilor
Merovingieni, în care tradiția culturală de expresie latină nu s-a stins; din contră, aceasta s-a
manifestat inclusiv prin contribuția poetului și imnografului născut pe sol italic, în regiunea
Veneto, dar maturizat în fosta Gallie romană, poet menționat în titlu.

14. Enno Friedrich, Ursula Gärtner,”The Many Martins of Venantius Fortunatus. Venantius Fortunatus´ Martin-
Poems as instances of Individual Appropiation and Literay Offers of Ritual-Like Experience”, în ARYS, Antigüedad
Religiones y Sociedades, Madrid, nr. 18, 2020, pp. 181-211.
15. Brian Brennan,”The Disputed Authorship of Fortunatus´ Byzantine Poems”, în Byzantion, vol. 66, nr. 2, 1996,
pp. 335-345, la pp. 335-336.
16. I. Fielding, Transformations of Ovid in Late Antiquity, Cambridge, Cambridge University Press, 2017, p. 182.
17. Isabel Moreira,”Provisatrix optima: St. Radegund of Poitiers' relic petition to the East”, în Journal of Medieval
History, nr. 19, 1993, pp. 285-305, la p. 289.
18.wsei Temkin, The Double Face of Janus and other Essays on the History of Medicine, John Hopkins University
Press, 1977, p. 207.

Vox Libri, Nr. 2 (71) - 2024 9