Page 72 - vl_46
P. 72

Gheorghe Crișan - 185 de ani de la naștere




                        -a născut în anul 1733, în satul Vaca, azi
                        Crișan,  comuna  Ribița,  județul
                  SHunedoara, fiul lui Petru   Golda. Rămas
           orfan de tânăr, a fost crescut de bunicul său, Teodor Jurj,
           care l-a trimis la școală la Abrud.   Îndeplinește serviciul
           militar  în  cadrul  Regimentului  ,,Francisc  Gyulai”,  unde
           disciplina militară l-a înăsprit și l-a îndârjit.
                   Prin căsătorie s-a stabilit în satul Cărpiniș. În ziua
           de 28 octombrie 1784 convoacă, la târgul săptămânal de la
           Brad,  adunarea  de  la  Mesteacăn,  pentru  ziua  de  31
           octombrie 1784.   În cadrul adunării transmite poruncile lui
           Horea de a pleca la Alba Iulia pentru a se înrola grăniceri.
                  Colindă  satele  Vaca,  Valea  Brad,  Zdrapți,
           Curechiu, îndemnând țăranii să pornească spre Alba Iulia.
           După  incidentul  de  la  Curechiu,  răscoala  se  întinde  cu
           repeziciune în părțile Zarandului și Hunedoarei, apoi în
           comitatele  Alba  și  Cluj,  precum  și  în  alte  părți  ale
           Transilvaniei.  Crișan acționează mai ales în Zarand, unde
           numește căpitani și conduce acțiunile împotriva curților
           nobiliare.  Sub  comanda  sa  răsculații  obțin  o  victorie
           împotriva  trupelor  conduse  de  maiorul  Stojanich.
           Încheie armistițiul de la Valea Brad, prin intermediul
           doctorului român Ioan Piuariu, în urma căruia tabăra
           răsculaților este dizolvată.
                    După  înfrângerea  de  la  Mihăileni  și
           împrăștierea  răsculaților,  Crișan  rătăcește  prin  sate,
           dar este arestat la 30 ianuarie 1785, la o lună după
           prinderea lui Horea și Cloșca. Întemnițat la Alba Iulia
           și  interogat,  recunoaște  participarea  la  răscoală  și
           acuză nobilimea că ar fi provocat ridicarea țăranilor
           din  cauza  obligațiilor  împovărătoare  impuse
           iobăgimii.
                   Supus torturilor, și-a pus capăt zilelor în 13
           februarie  1785.  Corpul  său  a  fost  tăiat  în  bucăți  și
           expus la Abrud, Brad, Bucium și Mihăileni, iar capul la Cărpiniș.
                  În anul 1979, în casa din satul Crișan în care a locuit a fost amenajat un Muzeu  Memorial.

           Referințe: Nicolae Densușianu - „Revoluțiunea lui Horea”, București, 1884; Ioan Lupaș -  „Răscoala
           țăranilor din Transilvania la 1784”, Cluj, 1934; David Prodan - „Răscoala lui Horea”, vol. I-II,
           București, 1979.

            Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018                                               70
   67   68   69   70   71   72   73   74   75   76   77