Page 25 - vl_47
P. 25

care erau cusute motive florale pe guler, piept şi mâneci în
           culoare neagră. În partea de jos se purtau poale albe ce puteau
           prezenta  cusături  în  partea  lor  inferioară,  realizate  tot  din
           cânepă sau bumbac, peste care se puneau catrinţe dintr-un
           material  subţire  (catifea)  pe  timp  de  vară  având  culoarea
           neagră,  în  timp  ce  iarna  catrinţele  erau  din  lână  neagră.
           Catrinţa din faţă prezintă ciucuri în partea de jos, în timp ce
           catrinţa din spate era mai îngustă şi se termină în partea de jos
           cu o ciptă. Pieptănătura s-a schimbat şi ea, fetele purtau părul
           împletit în două cozi (chici) fără batic pe cap, în timp ce
           femeile  măritate  aveau  părul  împletit  şi  prins  într-un  coc
           (conci) peste care se aşeza un batic negru cu ciucuri mari care
           putea să aibă cusute flori pe margine. În picioare femeile
           purtau vara pantofi numiţi jumătăţi şi iarna ghetuţe.
                 Costumul popular bărbătesc era format dint-o pereche
           de cioareci strâmţi din lână pe timp de iarnă, iar vara erau
           dintr-o ţesătură mai subţire (nădragi) şi o cămaşă destul de
           largă ce se purta deasupra pantalonilor, fiind strânsă în talie cu
           o  curea  lată  făcută  din  piele.  Înainte  de  Primul  Război
           Mondial a apărut cureaua cu cosoaie de culoare verde, toată
           fiind împodobită cu motive ornamentale. Cămaşa era ţesută
           în casă din cânepă având motive cusute cu negru în jurul
           gâtului, pe piept şi în partea de jos a mânecilor. Deasupra se
           purta iarna un laibăr din pănură albă, o haină scurtă având
           mânecile lungi, dar şi un pieptar înfundat din piele de oaie şi
           mai rar cojoace cu mâneci. Pieptarul a fost piesa cea mai
           importantă şi mai frumoasă a costumului popular bărbătesc,
           prezentând o broderie delicată şi deasă realizată în tonuri
           închise. Chiar şi astăzi, în zilele de sărbătoare, acest pieptar   Tineri în costum popular din zona Orăştiei
           mai este folosit.
                 Pe cap bărbaţii purtau o pălărie rotundă mică, în timp ce iarna se purta o căciulă din blană de
           miel. Dacă mai demult încălţămintea tradiţională era formată din obiele şi opinci, treptat acestea au
           fost înlocuite cu pantofi moderni.
                 Portul popular din satul Spini prezenta diferenţe faţă de cel din alte părţi ale ţinutului Orăştiei.
           Cămăşile bărbăteşti erau lungi până aproape la genunchi, fără cusături, la gât închise cu guler îngust cu
           mânecile strânse într-un pumnaş lat. În partea de jos aveau cioareci sau izmene cu ciptă lată, prinse la
           glezne cu nişte cureluşe înguste sau cu şireturi. Portul popular femeiesc era format dintr-o rochie largă
           şi lungă încinsă la brâu, peste care se punea un şorț larg, dar mai scurt decât rochia. Sub aceste rochii se
           purtau poale largi cu ciptă, peste rochie se purta o bluză cu mâneci lungi sau cămăşi cusute şi
           împodobite cu ciptă.
                 Astăzi doar în satele de munte în zilele de sărbătoare, bătrânii mai poartă, cu mândrie, costumul
           popular specific zonei.
                                                                          Daniela ȘENDRONI
                                         Fragment preluat din lucrarea Județul Hunedoara, monografie, vol. III,
                                               Deva, Casa de Editură EMIA, Editura TIMPUL, 2012.

            Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018                                               23
   20   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30