Page 21 - vl_47

Ținutul Orăștiei (1)

n componenţa acestei zone intră satele
aparţinătoare comunelor Mărtineşti,
ÎTurdaş, Beriu, Orăştioara, Romos, Balşa,
dar şi cele care sunt în administraţia oraşului Geoagiu şi
municipiul Orăştie. Din punct de vedere geografic Ţinutul
Orăştiei se situează în Culoarul Orăştiei, o depresiune de formă
alungită, asimetrică, ce se deschide la nord spre Valea Mureşului,
fiind mărginită de Munţii Metaliferi şi spre sud de Munţii
Şureanu. Din punct de vedere al reliefului, culoarul Orăştiei este
alcătuit din lunca largă a Mureşului şi un câmp de terase care se
continuă spre sud prin dealuri piemontane.
Acest ţinut încărcat de istorie şi civilizaţie care, alături de
obiectivele istorice, culturale şi turistice, este şi o zonă
etnografică autentică ce nu trebuie ignorată, are o mulţime de
obiceiuri şi tradiţii strămoşeşti transmise din generaţie în
generaţie până în zilele noastre. Tradiţiile sunt caracteristice
satelor, fiindu-ne transmise prin viu grai şi îmbogăţite de la o
generaţie la alta, dar păstrând tot ceea ce era mai important în
trecut.
Aşezările. În ceea ce priveşte aşezarea satelor, s-a
urmărit ca acestea să ofere condiţii cât mai bune pentru
desfăşurarea ocupaţiilor, ele fiind aşezate pe terenuri uşor
accesibile ce permit ca agricultura să se poată desfăşura în bune Vechi costum popular femeiesc
condiţii. Satele sunt lângă văi unde era asigurată apa necesară omului pentru el şi pentru animalele pe
care le creşte. Din punct de vedere al arhitecturii populare, această zonă cuprinde sate ce sunt în
general adunate cu structură regulată, gospodăriile având curţi mai deschise şi grădini mici în
completare, fiind aşezate în lungul văilor, având uliţe bine ordonate. În funcţie de activitatea
economică predominantă, construcţiile din gospodăria ţărănească s-au diferenţiat prin situaţia
financiară a familiei şi s-au dezvoltat potrivit cerinţelor ocupaţiilor, astfel urmărindu-se o bună
protejare a animalelor, a uneltelor, produselor agricole recoltate, dar şi în funcţie de practicarea unor
meşteşuguri.
Ocupaţii tradiţionale. Caracterul depresionar al acestei zone, străbătută de numeroase pâraie
care se varsă în râul Mureş, a făcut ca terenul să fie prielnic cultivării pământului. Agricultura era
principala preocupare a locuitorilor români din această zonă, ea înregistrând progrese constante, chiar
şi documentele din secolul al XV-lea, referitoare la Orăştie, menţionează evoluţia ei prin defrişări
(terrae extirpatitiae, prata extirpata), îngrăşarea pământului (terrae fimatae, loci fimati) sau repartiţia
plantelor în hotarul aşezării, asolamentul bienal, iar apoi trienal. Odată cu trecerea timpului,
practicarea agriculturii în zonă s-a intensificat, plantele care se cultivau permanent erau grâul,
porumbul, orzul, ovăzul, orzoaica, legumele şi zarzavaturile.
Pomii fructiferi au avut în zonă condiţii bune de dezvoltare, astfel încât există numeroase livezi

Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018 19