Page 24 - vl_47

tobă (carne, organe interne, slănină, şoric). Acestea, împreună cu slănina şi o parte din carne, erau puse
la afumat în pod. Cealaltă parte a cărnii era prăjită şi pusă în borcane cu unsoare pentru a rezista cât mai
mult. Produsele acestea se mâncau de Crăciun când se făceau şi sarmale din carne de porc, iar de dulce
coceau în cuptor cozonaci. La nunţi, se puneau pe masă aperitive – produse din carne obţinute prin
prepararea cărnii de porc, supă de tăiţei, friptură de porc, sarmale şi turtată (tort).
Portul popular. Portul popular specific zonei Orăştie reprezintă unul dintre cele mai originale
tipuri zonale de costum, având în componenţă atât piese de port cu caracter arhaic, cât şi altele de un
rafinament artistic deosebit. Cu cât satele s-au aflat mai aproape de oraşe, cu atât portul popular a fost
influenţat de îmbrăcămintea modernă şi şi-a pierdut treptat originalitatea. Dacă costumul bărbătesc s-a
menţinut pe linia tradiţională, costumul femeiesc după Primul Război Mondial a fost înlocuit treptat
de costumul sibienesc. Costumul femeiesc tradiţional era format dintr-o cămaşă lungă, având un şorţ
în faţă şi în spate catrinţe ce se încingeau pe talie cu o brăciră. În zilele de sărbătoare sau când era mai
răcoare, se purtau pieptare scurte bogat ornamentate, iar iarna se purtau cojoace mari, dar şi laibăre din
pănură albă.
Găteala capului a fost elementul cel mai original al costumului prin pieptănătura cu corni sau
cormi, peste care se punea o pânză albă – proboada. Chiar dacă costumul popular a suferit
transformări, această pieptănătură s-a menţinut neschimbată un timp mai îndelungat, fiind realizată
prin împletitul în trei a două cozi groase, folosindu-se şi lână, astfel că se obţineau doi corni
voluminoşi aşezaţi de o parte şi de alta a capului, deasupra urechilor, prinsă cu ace de păr accentuând şi
mai mult mărimea capului.
Cămaşa era piesa de port simplă, fiind ţesută în casă din cânepă şi mai târziu din cânepă şi
bumbac, apoi doar din bumbac. Avea mânecile lungi şi largi, încreţite, cu fodori în partea de jos. Ea
este ornamentată cu o broderie discretă peste umăr, pe mânecă în jos, la guler, pe marginea gurii şi a
fodorilor, culoarea folosită de obicei fiind negrul, dar la cămăşile ce se purtau în zilele de sărbătore
cusăturile sunt multicolore. La portul de sărbătoare şi la cel de iarnă se puneau în faţă catrinţoi
confecţionat din lână de oaie cu vergi orizontale înguste având pe poale două rânduri de ciucuri, unul
pe poale şi celălalt cam la treimea superioară a catrinţei. Culorile folosite sunt adaptate de regulă
vârstei persoanei purtătoare, folosindu-se atât
albul, roşul, dar şi cenuşiul şi negrul. Catrinţa
specifică portului popular al femeilor din zona
Orăştiei, care s-a purtat până la începutul
secolului al XX-lea, era de culoare roşie, având
pereche catrinţa din spate, tot roşie. În zilele de
lucru în faţă se purta o catrinţă mai simplă ţesută
din cânepă, învărgată tot orizontal, în timp ce în
spate se punea atât la portul de sărbătoare, cât şi
la cel de toată ziua o catrinţă mai îngustă decât
cea din faţă confecţionată din acelaşi material ca
aceasta. La mijloc se încingeau cu o brăcie ţesută
din lână viu colorată. Încălţămintea era formată
din opinci legate cu curele de picioare ce erau
protejate de ciorapi de lână.
După Primul Război Mondial, portul
popular femeiesc a fost influenţat de costumul
Vechi port popular, 1905, din sibienesc, astfel că a fost înlocuită cămaşa cu un
Costeşti, com. Orăștioara de Sus
ciupag ţesut în casă din cânepă sau bumbac, pe
Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018 22