Page 23 - vl_47

două grinzi lungi de câte 3 metri
aşezate cu un capăt într-un jug realizat
din două grinzi scurte aşezate una peste
cealaltă şi prinse în buloane. Grinzile
lungi ale teascului având capătul prins
în căpătâi formează două pârghii
masive care cu ajutorul unui şurub
dublu sunt apropiate. Răsucirea
şurubului se face cu ajutorul unei roţi,
al cărei butuc se află în mijlocul
şurubului.
Un dispozitiv metalic pe care se
aşază găleata (cu rol de oală) se găseşte
la o treime distanţă de locul de fixare a
Teasc de ulei grinzilor. Instalaţia de stors este
completată de pistonul piesei, un butuc
cilindric din lemn, acest tip de teasc
uşurând mult munca celui care stoarce seminţele.
Alte tipuri de teascuri întâlnite în această zonă sunt cele folosite la stoarcerea strugurilor, a
merelor şi a altor fructe. Ele erau construite din lemn rezistent, de obicei stejar, fiind cioplite cu barda,
dimensiunile variind de la o formă de teasc la alta.
Alimentaţia tradiţională. Gastronomia populară a acestor meleaguri a fost una diversă.
Mâncarea de bază din timpul săptămânii era zama - o fiertură de legume (ce conţine morcovi,
părtrunjel, păstârnac, cartofi, fasole) - care în zilele în care nu era post conţinea şi carne. Al doilea fel
de mâncare era o tocană făcută fie din legume, fie din
carne cu sos (papă de făină) la care făceau găluşte de
făină. Pâinea se cocea în cuptor o dată pe săptămână, de
obicei atunci se făceau şi plăcinte cu brânză, cu fructe
şi legume de sezon. În zilele de sărbătoare religioasă şi
sâmbăta, masa era mult mai bogată. Sâmbăta se tăia un
pui sau o găină, se făcea supă de tăiţei ori de găluşte, iar
la felul doi se prepara carnea rămasă din pui, dar şi cea
folosită în supă. Fiind foarte credincioşi, oamenii
respectau cu stricteţe posturile de peste an, zile în care
alimentaţia nu conţinea carne, ouă, produse lactate, iar
vasele în care s-a preparat mâncarea de dulce erau
opărite cu leşie şi se puneau bine, folosindu-se altele
noi. Înainte de Paşti se tăia miel din care se făcea o
ciorbă cu zarzavat, o friptură şi din măruntaie se
prepara o guşiţă în cuptor. De obicei în fiecare an în
jurul Ignatului (20 decembrie), aproape fiecare familie
tăia un porc, mai mic sau mai mare, în funcţie de
posibilităţile materiale, din care se preparau cârnaţi,
maioşi (din ficat şi alte organe ale porcului), sângereţi
(se punea sânge luat de la porc când era înjunghiat) şi Ștergar

Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018 21