Page 77 - vl_48

Echivocul ortografic - o nouă figură de stil (2)

iciodată (adv.) este unul din cuvintele cu o
mare frecvenţă în exprimarea orală şi
Nscrisă, ca, de altfel, şi omofonul său nici o
dată (conj. + num. sau conj. + art. nehot. + s.f.). Adverbul
exprimă un timp nedeterminat (negat): nicicând, în nicio
împrejurare, în niciun moment, cu niciun prilej, iar formaţia
omofonă o unitate dintr-o mulţime, o dată calendaristică
anume sau data unei probleme.
Adverbul niciodată este întâlnit şi în expresia „a fost
odată ca niciodată” care apare la începutul basmelor noastre,
pentru a ne trimite cu gândul la un timp nedeterminat, foarte
îndepărtat.
Pe lângă forma niciodată şi formaţia nici o dată mai
întâlnim, foarte rar, şi formaţia nici odată (conj. + adv.), nici
odinioară, dar aceasta este valabilă numai în construcţii
corelative: nici odată, nici azi; nici odată, nici acum etc.,
pentru care mai fireşti sunt formaţiile similare: nici altădată...; nici odinioară sau nici în trecut..., în
corelaţie cu adverbe care exprimă prezentul.
Nu întotdeauna se analizează cu atenţie ceea ce se exprimă în scris.
Iată o astfel de situaţie:
„Este posibil ca această gardă personală a domnului să fi fost alcătuită mai târziu din
cei 60 de oameni care nu părăseau nici odată pe domn, nici chiar în timpul luptei, după
cum se spune în «Învăţăturile lui Neagoe Basarab».”
(„Revista de istorie”, 1978, nr. 11, tom. 32, p. 1668)
În exemplul citat autorul n-a vrut să spună că cei 60 de ostaşi nu-l părăseau pe domnitor nici
odinioară (sinonim cu: nici odată), ci că această gardă domnească nu-l părăsea pe domnitor nicicând,
în niciun moment, sens corespunzător grafiei niciodată sau, pentru a accentua fidelitatea gărzii
domnitorului: nici o dată, adică nici o singură dată, în nici o singură împrejurare.
De reţinut că greşeala de exprimare şi de gândire, totodată, contradicţia în adaos (necuprinsă ca
studiu în nici una dintre cele trei programe şcolare: preuniversitară, universitară şi postuniversitară) se
produce atunci când într-un enunţ ceea ce se afirmă la un moment dat este infirmat de ceea ce exprimă
ulterior acesta. În enunţul următor găsim tocmai această greşeală:
„Poetul nu se scaldă nici o dată de două ori în acelaşi râu.”
(N. Niţescu, Poeţi contemporani, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1978, p. 77)
Intenţia criticului literar a fost să redea ideea că scriitorul analizat nu se repetă, apreciind
varietatea creaţiilor acestuia, dar produce un discurs absurd, o afirmaţie ilogică: „nici o dată / de două
ori”.
Secvenţa lingvistică nici o dată este opusă semantic lui de două ori, care se subînţelege din
context, producând o contradicţie în adaos.
Anularea valorii epistemologice a observaţiei dialectice obiective se produce prin confuzie

Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 75