Page 72 - vl_48

100 de semnături

Ioan Budai-Deleanu (1760−1820)
Despre Ioan Budai-Deleanu se știe că a scris
în 1800 Ţiganiada, o epopeee „eroi-comică”. Iar unii
adaugă: „prima epopee în limba română”. În
realitate, este vorba de mai mult decât de autorul
unui text literar şi anume de un spirit enciclopedic,
de anvergura lui Dimitrie Cantemir. Acum două sute
de ani, cu mult înainte de a se naşte Eminescu, el a
creat o operă complexă, cuprinzând nu numai
versuri, ci şi studii lingvistice, lucrări istorice şi
traduceri. Numele său nu poate să lipsească de pe o
eventuală listă a intelectualilor de elită din Europa de
la sfârşitul secolului 18 şi începutul secolului 19.
Țiganiada, desigur, este principala lui operă,
opera unui erudit care se joacă. Ioan Budai-Deleanu
avea cunoștință de faptul că Homer însuși,
prezumptivul creator al epopeilor Iliada și Odiseea,
a compus probabil și Batrachomyomachia (Războiul
dintre broaște și șoareci), o parodie de epopeee. O
parodie de epopee este și Țiganiada, plină de culoare
și umor, în care găsim, în loc de eroi, personaje
pitorești, iar în loc de scene eroice, scene comice. Ca
orice parodie, și aceasta este o literatură de gradul
doi, care presupune o bună cunoaștere a literaturii, a
mecanismului ei de funcționare și a protocolului urmat de autor în relația cu cititorii. Încă de la titlul
conceput prin analogie cu Iliada și cu Eneida (cuvânt pe care Ioan Budai-Deleanu îl transcrie Eneada),
este evident că autorul s-a documentat într-o bibliotecă, și nu pe câmpul de luptă. Că face literatură din
literatură, dintr-o dorință de amuzament superior. Subtitlul amplului poem este și el livresc:
„POEMATION EROI CÓMICO-SATIRÍC.
ALCĂTUIT ÎN DOAOSPRĂZECE CÂNTECE
DE LEONÀCHI DIANÈU
ÎMBOGĂȚIT CU MULTE ÎNSĂMNĂRI ȘI LUĂRI AMINTE CRITICE,
FILOSOFICE, ISTORICE, FILOLOGICE ȘI GRAMATICE, DE CĂTRĂ
MITRU PEREA ș-alții mai mulți in anul 1800.”
Din plăcerea jocului cu măști, sunt inventate, cum se vede, nume pentru autorul epopeii și
pentru editorul ei.Cele douăsprezece cânturi ale amplului poem – douăsprezece, tot după modelul lui
Homer – oferă un spectacol de un mare dinamism, captivant, cu numeroase qui-pro-quo-uri și
răsturnări de situație (anticipând într-un fel agitația generatoare de comic din piesa lui Caragiale, D'ale
carnavalului).
Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 70