Page 74 - vl_48

neviabilă: evidențierea demonstrativă a latinității limbii române și, la nevoie, reconstruirea ei. Este
perioada în care cei mai importanți oameni de cultură de la noi, de la Ion Heliade Rădulescu la Titu
Maiorescu, propun reforme ortografice. Chiar dacă nu se dovedește inspirat în găsirea unei soluții,
Aron Pumnul are meritul de a contribui la o mai bună înțelegere a identității noastre lingvistice.
În aceeași perioadă, pregătește tinerii din Blaj pentru participarea la revoluția care se va
declanșa în 1848. Pus sub urmărire de autoritățile maghiare, se refugiază la București, unde revoluția
triumfase pentru moment, și este bine primit de guvernul provizoriu. Apoi, după înăbușirea revoluției,
pleacă la Iași, iar de acolo la Cernăuți. Sprijinit de Eudoxiu Hurmuzachi, devine, în 1849, primul
profesor de limba și literatura română de la Ober Gymnasium.
Marea realizare a lui Aron Pumnul o constituie realizarea unei antologii a întregii literaturi
române, cuprinzând o sută de scriitori. Publicată în patru volume, între anii 1862−1865, antologia are
un titlu latinizant antipatic: Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, dar este o lucrare de mare
importanță.
Cuprinde texte, biografii și comentarii, spații privilegiate fiind acordate unor scriitori cu adevărat
semnificativi, ca Gh. Asachi, V. Alecsandri, Anton Pann.
Îți vine să crezi că Aron Pumnul aîntocmit „lepturariul” pentru a-i fi folos lui Mihai
Eminescu, care pe atunci se numea încă Eminovici. În toamna anului 1865, căminarul, exasperat de
repetatele răzvrătiri ale lui Mihai, al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai săi, îl ia de mână și îl
reînscrie aproape cu forța, pentru a treia sau a patra oară, la Ober Gymnasium. Pentru a-l ști oarecum
sub supraveghere, îl instalează, în calitate de chiriaș, în casa lui Aron Pumnul. Acesta îi cere tânărului
de 15 ani să-i pună în ordine biblioteca.
Toamna și iarna anului 1865 sunt un moment fast în biografia lui Eminescu. El citește cu
nesaț Lepturariul alcătuit de Aron Pumnul, dar și toate cărțile din casa acestuia, pe baza cărora fusese
realizată antologia.
Din nefericire profesorul moare pe neașteptate la 24 ianuarie 1866. Mihai Eminescu se
numără printre elevii care îi dedică broșura Laecrimioarele învăţăceilor gimnasiaşti den Cernăuţi la
mormântul prea iubitului lor profesoriu Arune Pumnul repausat într-a 12-24 ianuarie 1866.
Necrologul în versuri scris de tânărul aflat până atunci în gazdă este semnat „M. Eminovici, privatist ”.
Interferența
între biografia lui
Aron Pumnul și cea a
lui Mihai Eminescu n-
a rămas fără urmări. În
poemul Epigonii
regăsim multe nume
din cele pe care Aron
Pumnul le inclusese în
v e s t i t u l s ă u
Lepturariu.
Cărturarul
venit din Ardeal n-a
fost doar formal
profesorul celui care
va deveni cel mai
mare poet al nostru
din toate timpurile.
Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 72