Page 12 - vl_51

Profesiune si vocatie

De partea Răutăţii erau Frica şi Îndoiala, dar Alexa avea ajutoare de nădejde în Bunătate/Bucurie, în
Curaj, iar după o vizită la Oracol a aflat că era cea aşteptată, având puterea să-şi învingă duşmanii chiar
şi fără arme, prin puterea gândului pozitiv şi conştientizarea faptului că ea este cea care le poate mări
sau micşora puterea sentimentelor negative. Povestea are mult dialog, iar personajele sunt bine
conturate, autoarea găsind culoarea potrivită pentru descrierea fizică a fiecărui sentiment. În final, ca
în orice poveste, eroina avea să învingă negura şi întunecimea dragonului Răutate.
Andra Purcel a reuşit să mă surprindă cu povestea ei, „Scriitorul sentimentelor”. Începutul
m-a trimis cu gândul la romanele de epocă şi chiar de la primul alineat am devenit curioasă să văd ce
poate să facă Mary, eroina
poveştii, în faţa conacului
impunător al d-nei Bruxcel. Am
aflat că este primul loc unde
eroina poveştii se află în calitatea
sa de „ghostwriter” (persoană
care scrie pentru altcineva). Cu
fiecare pas în interiorul casei,
Mary dă peste oameni copleşiţi de
emoţii de durere, de tristeţe sau
dimpotrivă de un amalgam de
stări contradictorii puternice, de
forţă, slăbiciune şi multă bucurie.
Aceste sentimente o copleşesc şi îi
dau stări similare de rău sau bine
fizic până în momentul în care
reuşeşte să aştearnă pe hârtie
poveştile fiecăruia dintre
personajele întâlnite: Lillian, Albert, d-na Bruxcel. Aceasta din urmă o supranumeşte pe Mary
„Scriitor al sentimentelor”.
Mi-a plăcut mult această idee ce-o înzestrează cu puteri speciale pe eroină, de a putea prelua
toate sentimentele copleşitoare şi a le transfera pe hârtie, ca într-un soi de cutie magică unde să rămână
captive şi, după dorinţă, să poată fi resimţite în momentul recitirii lor. Am perceput povestea drept un
omagiu adus scriitorilor, celor care reuşesc să ne mişte sufletul şi să ne facă să vedem cu mintea alte
lumi încărcate de viaţă şi poveşti. Ajungând la final, am simţit că aş fi vrut să mai citesc, să văd o
continuare a poveştilor scrise de Mary şi a sentimentelor pe care a reuşit să le prindă în paginile scrise.
Îmi place să citesc poveşti, iar faptul că ele au fost scrise de tineri face ca plăcerea şi
curiozitatea să meargă mână în mână.
E drept că nu toţi cei care au participat îşi vor dori să devină scriitori, dar eu cred că fiecare
concurs literar este o treaptă spre ceva superior. Cred cu adâncă convingere că indiferent dacă au
câştigat sau nu, ar trebui să se simtă câştigători fie şi pentru participare, pentru că au găsit curajul de a
scrie despre ceea ce simt. Parafrazându-l pe Fritjof Nansen („Ai izbutit? Continuă! N-ai izbutit?
Continuă!”), eu le urez tuturor: Ai câştigat? Continuă să scrii! N-ai câştigat? Continuă să scrii!

Roxana Monica BORTOŞ,
bibliotecar Compartiment

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 10