Page 17 - vl_51
P. 17
discuție: statul cu instituțiile lui (învățământul, armata, asistența medicală), politica făcută atunci de
mare farsor, mari gogomani și azi de cei care se declară... politruci: mă bucură că ne-am adunat aicea
atâția politruci p. 266), economia supusă presiunilor de privatizare internațională, schimbându-l pe
american cu neamțul și... investițiile care... vedem că nu sunt. Sau nu sunt mari. Sau sunt mici!
Urmează justiția cu toate aberațiile de legislație și de implementare, sufocată de ordonanțe, coduri și
proceduri și, în fine, șovinismul naționalist extern și intern, vehement condamnat și anihilat în
Parlamentul României de azi prin declarații de... pupat piața endependenți, în cel mai curat stil
caragialian ... noi am fost și cu unii și cu alții, dar... o să vedeți că unii au fost deja cu alții, iar alții au
fost deja cu unii...
Lanțul slăbiciunilor comunicaționale este, la origine, teza de doctorat susținută în 2016 și
apreciată pentru originalitatea abordării unui clasic, pentru calitatea informațiilor și a interpretărilor,
pentru deschiderea spre antropologia cotidianului etc. Ca autor al lucrării, dl Cristian Stamatoiu era
deja recomandat de mai multe studii consacrate lui Caragiale, citate în bogata bibliografie a cărții. El
creează și operează cu un concept caragialumea pe care viitorii critici ai operei lui nenea Iancu vor fi
obligați să-l utilizeze, concept pe care-l validează prin raportarea permanentă a abaterilor stereotip
comunicaționale de atunci la cele de azi.
Însemnele inconfundabile ale unei lumi care copia și adapta forme, lumea lui Caragiale, își
demonstrează perenitatea, fiind prezente și în lumea de azi, cu aceleași vicii morale și lingvistice,
manifestate la alte cote. Înțelegem actualitatea marelui clasic, care mărturisea cunoscătorilor... simt
enorm și văz monstruos..., declarând că... lumea aceasta se aseamănă cu un vast bîlci, în care totul e
improvizat, totul trecător, nimic înființat de-a binele, nimic durabil (Caragiale, 1896) și când ne
gândim că nu sunt prea departe declarațiile privind... România lucrului bine făcut!...
Personal, lectura cărții mi-a lăsat un gust amar, produs de constatarea că, la un secol distanță
de Caragiale, în societatea contemporană se practică aceeași selecție negativă a valorilor și că acestea
sunt promovate până la rangul de vedete ori lideri de opinie, cu o altă..., în fond aceeași limbă de lemn,
cu agramatisme intolerabile, cu un real dispreț față de corectitudinea morală și lingvistică. Dincolo de
acestea, cartea a constituit o reală plăcere (un mai vechi studiu al meu viza Arta construcției
personajelor în O scrisoare pierdută), o plăcere, pentru că mi s-a confirmat convingerea că
modernitatea clasicului Caragiale și, prin extensie, a oricărui clasic, este o realitate. Ea poate trece
granița dintre virtual și concret, dacă există o idee originală de abordare, o capacitate critică și o
motivare a cercetătorului pentru o demonstrație concretă.
Este și cazul lucrării de față, rezultatul unor serioase cercetări asupra situațiilor de
comunicare, realizate din perspectiva unui practician și cunoscător al limbajului – teatral și cotidian.
Mihai PETRE
Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 15