Page 17 - vl_51
P. 17

discuție: statul cu instituțiile lui (învățământul, armata, asistența medicală), politica făcută atunci de
           mare farsor, mari gogomani și azi de cei care se declară... politruci: mă bucură că ne-am adunat aicea
           atâția politruci p. 266), economia supusă presiunilor de privatizare internațională, schimbându-l pe
           american cu neamțul și... investițiile care... vedem că nu sunt. Sau nu sunt mari. Sau sunt mici!
           Urmează justiția cu toate aberațiile de legislație și de implementare, sufocată de ordonanțe, coduri și
           proceduri  și,  în  fine,  șovinismul  naționalist  extern  și  intern,  vehement  condamnat  și  anihilat  în
           Parlamentul României de azi prin declarații de... pupat piața endependenți, în cel mai curat stil
           caragialian ... noi am fost și cu unii și cu alții, dar... o să vedeți că unii au fost deja cu alții, iar alții au
           fost deja cu unii...
                    Lanțul slăbiciunilor comunicaționale este, la origine, teza de doctorat susținută în 2016 și
           apreciată pentru originalitatea abordării unui clasic, pentru calitatea informațiilor și a interpretărilor,
           pentru deschiderea spre antropologia cotidianului etc. Ca autor al lucrării, dl Cristian Stamatoiu era
           deja recomandat de mai multe studii consacrate lui Caragiale, citate în bogata bibliografie a cărții. El
           creează și operează cu un concept caragialumea pe care viitorii critici ai operei lui nenea Iancu vor fi
           obligați să-l utilizeze, concept pe care-l validează prin raportarea permanentă a abaterilor stereotip
           comunicaționale  de atunci la cele de azi.
                  Însemnele inconfundabile ale unei lumi care copia și adapta forme, lumea lui Caragiale, își
           demonstrează perenitatea, fiind prezente și în lumea de azi, cu aceleași vicii morale și lingvistice,
           manifestate la alte cote. Înțelegem actualitatea marelui clasic, care mărturisea cunoscătorilor... simt
           enorm și văz monstruos..., declarând că... lumea aceasta se aseamănă cu un vast bîlci, în care totul e
           improvizat, totul trecător, nimic înființat de-a binele, nimic durabil (Caragiale, 1896) și când ne
           gândim că nu sunt prea departe declarațiile privind... România lucrului bine făcut!...
                   Personal, lectura cărții mi-a lăsat un gust amar, produs de constatarea că, la un secol distanță
           de Caragiale, în societatea contemporană se practică aceeași selecție negativă a valorilor și că acestea
           sunt promovate până la rangul de vedete ori lideri de opinie, cu o altă..., în fond aceeași limbă de lemn,
           cu agramatisme intolerabile, cu un real dispreț față de corectitudinea morală și lingvistică. Dincolo de
           acestea,  cartea  a  constituit  o  reală  plăcere  (un  mai  vechi  studiu  al  meu  viza  Arta  construcției
           personajelor  în  O  scrisoare  pierdută),  o  plăcere,  pentru  că  mi  s-a  confirmat  convingerea  că
           modernitatea clasicului Caragiale și, prin extensie, a oricărui clasic, este o realitate. Ea poate trece
           granița dintre virtual și concret, dacă există o idee originală de abordare, o capacitate critică și o
           motivare a cercetătorului pentru o demonstrație concretă.
                  Este  și  cazul  lucrării  de  față,  rezultatul  unor  serioase  cercetări  asupra  situațiilor  de
           comunicare, realizate din perspectiva unui practician și cunoscător al limbajului – teatral și cotidian.


                                                                               Mihai PETRE













            Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019                                               15
   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22