Page 19 - vl_51

mea, preoteasa Elena Sârbu, artista, soția fostului meu profesor de muzică de la Seminar; ce legătură
minunată, peste ani! Mi-a adus ,,sfinți” – că era martie – să gust și eu din ce a făcut ea. Înger de femeie!.
Îți mulțumesc din suflet, dragă Doru, că nu i-ai uitat, că de la atâta distanță în timp și spațiu i-ai pomenit
de atâtea ori în jurnalul tău. Ba, mai mult decât atât, ți-ai dorit, ai visat și ai ajuns acolo unde profesorul
tău de muzică și tatăl meu v-a spus vouă, elevilor seminariști de la Mănăstirea Neamț, cine a descoperit
gama și diapazonul și unde anume în Italia. Dumnezeu ți-a ajutat ca, într-o bună zi, să pășești acolo
împreună cu familia ta, într-o excursie minunată în această țara deosebită, pe care ai descris-o într-un
mod cu totul aparte.
Vraja emigrației, însemnări newyorkeze este expresia unui suflet nobil, scrisă de un om ce
debordează de sentimentul de prietenie și care a format nenumărate caractere, lansând în artă,
literatură și viață noi vlăstare. Iar roadele au început să se vadă demult și, cu siguranță, vor mai fi încă
ca multe altele pe masură, după așteptările sau intuițiile lui și, de ce nu, și ale noastre.
Scrisul lui Theodor Damian îmbrățișează aici un stil alert, simpatic, plin de voioșie, umor și
mai ales de optimism (chiar și atunci când, pe parcursul cărții, în vreo câteva rânduri, vorbește de
propria lui moarte, sau alegerea unui loc de veci).
Pentru cei care îl cunosc, ideea marii treceri, în cazul de față, nici măcar nu se pune în
discuție, chiar dacă autorul o privește cu detașare și împăcare de sine. Până la urmă toate trebuie
săvârșite așa cum se cuvine și sunt multe cazurile de auto-analiză: operații, vizite la medici, probleme
de sănătate, sau lucruri banale (curățenie exemplară în casă, examenul de școala de șoferi al lui Andrei,
cursuri de dans, fotografie artistică sau cântat la tobe, petreceri la grătare, cântece acompaniate la
chitară gen ,,Car frumos cu patru boi” (ca și cum ar fi știut cineva că acesta este unul dintre cântecele
mele preferate), cenacluri ,,M. Eminescu”, simpozioane ,,Zilele Lumină Lină”, discuții contradictorii
cu participanți la diverse evenimente culturale, excursii, activitatea la colegiul unde preda ca full
professor, sărbătorirea Ajunului Crăciunului când, după ce colindătorii se retrag pe la casele lor,
Theodor Damian împreună cu soția lui, Claudia, stau lângă pom și la icoană, așteptând Nașterea
Mântuitorului. Doar tatăl Claudiei avea voie să citească Evanghelia Nașterii dintr-o cărticică în
limba germană.
Despre toate acestea și încă multe altele, autorul vorbește, incluzându-se și pe el în
permanență peste tot, fiind omniprezent, fiind chiar punctul de pornire al tuturor lucrurilor relatate.

Muguraș Maria VUNCK

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 17