Page 20 - vl_51

Ștergarul zărăndean

Motto: Ștergarul românesc, chiar dacă și-a diminuat forța de iradiere a însemnelor lui în
viața noastră, rămâne, totuși, martorul tăcut al tradiției. Nu trebuie decât să-l privești; în firele lui s-a
împletit și s-a scris istorie. Prin tot ce înseamnă el astăzi, ștergarul românesc este un adevărat ștergar
de credință care ne învață lecția iubirii, a respectului, a statorniciei…

Dr. Corina Mihăescu

Alături de costumul popular, ștergarul sau tindeul, cum este el denumit în Zarand, deține un
loc de frunte în cadrul artei populare românești, fiind totodată unul dintre lucrurile de suflet ale
țăranilor noștri, un lucru care i-a însoțit de la naștere până la moarte, fiind de asemenea prezent atât în
casă cât și în biserică, la munca câmpului sub forma merindarelor sau merindețelor, a ștergarelor și a
ștergurilor pentru învelirea mâncării, la evenimente sărbătorești sau purtat de femei pe cap ca
proboadă.
Regăsim în ștergarul zărăndean aceleași valori majore ale artei populare românești, artă
care s-a impus în spațiul european, fiind elogiată de numeroși specialiști de-a lungul timpului, cum s-a
întâmplat cu ocazia inaugurării Universității din Cluj, în anul 1920, când reprezentantul Spaniei a
afirmat că am produs „una din cele mai însemnate civilizații populare din lume”.
Varietatea motivelor, sobrietatea, armonia culorilor, rafinamentul și echilibrul decorului,
finețea execuției specifice cusăturilor și țesăturilor românești sunt trăsături ce caracterizează și
ștergarul zărăndean.
Ștergarul a fost (ar putea să fie în continuare) unul dintre lucrurile care l-au însoțit pe țăranul
român de-a lungul întregii sale vieți, atât în momente speciale, de sărbătoare și ceremonial, cât și în
aspectele casnice ale vieții de zi cu zi. El a adunat în firele sale multă istorie, artă, migală, efort,
îndemânare, alături de bucuriile, tristețile și durerile celor care l-au creat.
Atârnat sub grindă, veghind icoanele din casă, mănunchiul de busuioc, cununa de grâu sau
firele de salcie sfințite la Florii, învelind farfuriile sau olurile ce decorau casele cu ceva timp în urmă,
ștergarul a fost ca un duh al casei, aripi albe de îngeri ce păreau că strâng și ocrotesc cu albul lor pur
întreaga familie, întreaga gospodărie.
Ștergarul are o istorie foarte veche. Am
putea spune că el a apărut în istorie odată cu
primele țesături realizate de om. Primul său rol
probabil că a fost cel ritual, decorativ și artistic,
și abia apoi cel utilitar.
Diferite ca denumiri, funcții și
destinație, ștergarele, aceste bucăți de pânză
albă țesute în război, de formă dreptunghiulară
și mărimi care de obicei nu depășesc 1,50-2,0
metri în lungime și 0,30 – 0,60 m în lățime,
dovedesc unitate formală, tehnică, funcțională și
decorativă. Sunt printre ultimele și puținele

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 18